Cyber Marketing si Marketing Internet

Succesul unui website în Internet, aşa cum am mai arătat, se măsoară prin afluenţa de vizitatori, iar în mod ideal, prin volumul vânzărilor realizate. Natura subiectivă a comunităţii umane care vizitează săptămânal acest mediu de interacţiune virtual face imposibilă formularea unor reguli şi standarde absolute şi finale în ceea ce înseamnă realizarea paginilor web, dar, aşa cum am arătat în capitolele anterioare, anumite practici pot duce la o probabilitate mai mare de succes, aşa cum au demonstrat nenumărate cazuri practice. Se spune ca Internetul seamănă destul de mult cu un târg, se găseşte orice pentru oricine, dar cele mai importante persoane sunt audienţa dumneavoastră ţintă, acel segment al utilizatorilor Internet pe care doriţi să-i transformaţi în vizitatori, şi eventual cumpărători.
Aprecierea unui website se poate realiza fie prin iniţierea unui studiu printre utilizatorii săi, fie prin utilizarea unui serviciu specializat. Astfel, există o serie de servicii specializate, care vor măsura existenţa unor probleme grave din punctul de vedere al utilizatorilor pe site-ul analizat, precum existenţa hiperlegăturilor nefuncţionale, poze sau elemente active (butoane, meniuri) referite care nu pot fi regăsite în Internet, şi în consecinţa nu se vor încărca în browserele vizitatorilor site-ului, inducând în rândul acestora frustrare şi o impresie de neseriozitate faţă de site-ul accesat, respectiv timpul de încărcare la nivelul fiecărei pagini, o altă sursă majoră de insatisfacţie în rândul vizitatorilor. Astfel de companii, precum Audit.Blossom ), NetMechanic sau Internet Marketing Group . În general, evaluarea unui site din Internet se face pornindu-se de la o serie de criterii generale, fiecare bucurându-se de o analiză profundă şi independenta din partea specialiştilor.

Unul dintre cele mai importante aspecte al oricărei campanii de marketing este determinarea gradului de reuşită al acesteia. Acest lucru este mult mai facil în Internet decât în economia reală, pentru că mediul digital permite un control strict şi în timp real al tuturor operaţiunilor desfăşurate online. În fapt, există atât de multe modalităţi de măsurare a succesului în Internet, încât alegerea celor mai relevante poate reprezenta o adevărată problemă.
1. Viteza de încărcare
Un website de succes va fi totdeauna dependent de lungimea de bandă cu care serverul pe care este instalat accesează Internetul. Astfel, un website trebuie să răspundă în paralel unui număr semnificativ de utilizatori (Google au capacitatea de a răspunde la până la 20 de milioane de utilizatori simultan!), iar lungimea de bandă, în combinaţie cu mărimea paginilor furnizate utilizatorilor, rezultă în numărul maxim de utilizatori cărora le poate fi prezentat site-ul la un moment dat. Fără discuţie, dacă numărul de utilizatori simultani este superior celor pe care serverul Web poate să-i servească, atunci frustrarea celor care nu vor primi serviciul promis, sau îl vor primi cu întârziere, va fi ridicată. Există servicii independente în Internet utilizate pentru măsurarea numărului de utilizatori simultani pe care un server Web poate să-i servească (una dintre metricile esenţiale ale unui website), incluzând Keynote Systems (www.keynote.com), care oferă şi informaţii din perspectiva clienţilor, mai exact, în funcţie de lungimea de bandă cu care aceştia, la rându-le, accesează Internetul, se poate determina timpul pe care vor fi nevoiţi să-l petreacă aşteptând încărcarea unui pagini.
2. Jurnale de acces
Astfel, o bună perioadă de timp utilizarea contoarelor (counter) a fost o modalitate frecventă de a cunoaşte în orice moment numărul total de vizitatori ai unui site şi de a scoate în evidenţă şi în ochii vizitatorilor popularitatea paginii. Deşi folosită în continuare, această metodă este acum, în majoritatea cazurilor, considerată naivă, iar contoarele sunt ascunse şi disponibile doar administratorilor aplicaţiei. Suplimentar, fiecare server Web actualizează automat şi permanent o serie de jurnale legate de paginile oferite spre vizualizare. Astfel, pot fi utilizate o serie de informaţii despre vizitatorii unui site precum numărul acestora, frecvenţa vizitelor, numărul de pagini vizitate, zona geografică din care provin, pagina Web din care au venit pe site-ul considerat, respectiv pagina către care s-au îndreptat la plecare. De asemenea, poate fi identificată cea mai vizitată pagină a site-ului, momentul zilei în care aceste pagini sunt vizitate, pagina pe care vizitatorii petrec cel mai mult timp sau preferată ca punct de intrare în site-ul considerat.
Analize mai complexe asupra jurnalelor de conectare ale serverului pot să oferă informaţii chiar mai utile, precum tiparul de acces în site, şi, mult mai important, segmentarea utilizatorilor. Astfel, se poate determina cine şi la ce ore intră pe site-ul dumneavoastră, ce informaţii accesează femeile, respectiv bărbaţii, sau care este pagina preferată a vizitatorilor din Ardeal, respectiv a celor din Oltenia. Sau, se poate determina comportamentul de cumpărare al vizitatorilor care intră pe site-ul dumneavoastră pe pagina de întâmpinare, spre deosebire de comportamentul utilizatorilor care intră pe site direct în paginile de prezentare a produselor.
3. Cookie
Sub denumirea de cookie au fost lansate în Internet o serie de instrumente extrem de controversate, în principal din perspectiva anonimităţii şi accesului privat presupus de marea majoritate a participanţilor în această reţea. Un cookie reprezintă un fişier text ataşat paginilor web trimise utilizatorilor, care conţine un cod unic de identificare a vizitatorilor, aceştia pierzându-şi astfel anonimitea în perioada în care se află în paginile site-ului care a generat cookie-ul. Pe măsură ce vizitatorul trece dintr-o pagină în alta, acest fişier înregistrează traseul pe care vizitatorul îl parcurge, determinându-se astfel elementele de interes pentru acesta. Personalizarea în Internet se bazează în mare parte pe acest procedeu, paginile de întâmpinare personalizate realizându-se, spre exemplu, în funcţie de paginile vizitate anterior în site. Acest procedeu este asociat fiecărui browser, astfel încât dacă veţi vizita pagina Amazon (www.amazon.com) de exemplu, chiar dacă în Internet Explorer sunteţi întâmpinaţi cu un mesaj de bun venit personalizat, în Netscape Navigator spre exemplu, acest mesaj va lipsi. Per ansamblu, cookie-ul ajută la transformarea experienţei de navigare în Internet într¬una mult mai plăcută pentru utilizatori, dar cu preţul pierderii, într-o oarecare măsură, a anonimităţii activităţilor lor. De asemenea, sunt esenţiale în cazul magazinelor virtuale pentru menţinerea în coşul de cumpărături a diverselor articole puse acolo, de la o vizită până la următoarea.
Informaţiile utilizabile în marketing pe care le oferă un cookie sunt limitate, dar în acelaşi timp extrem de importante. Aşa cum am mai spus, cunoaşterea obiceiurilor de navigare ale unui utilizator sunt esenţiale pentru personalizarea şi interactivitatea superioară oferită de site-uri în acest moment. În plus, asociate cu înregistrarea clienţilor pentru accesarea diferitelor resurse, duc la determinarea identităţii respectivilor vizitatori, împreună cu datele demografice şi cele de contact pentru fiecare, oferind astfel departamentului de marketing posibilităţi de analiză extrem de complexe.
4. Servicii automatizate
Aşa cum am menţionat anterior, există o mulţime de servicii automatizate în Internet, care pot furniza o mulţime de informaţii legate de succesul activităţii unui site. Plecându-se de la simpla evaluare a utilităţii site-ului (prezentată pe larg în capitolul următor), spre exemplu Eyetools, Inc. (www.eyetools.com) permit testarea paginilor unui website din perspectiva aranjării informaţiilor în pagină. Mai exact, pentru fiecare element al unei pagini testate, se poate determina gradul în care este solicitată atenţia unui vizitator pentru vizualizarea sa!
SiteAngel, un serviciu oferit de BMC Software (www.bmc.com), permite persoanelor care doresc să-şi testeze site-ul crearea unor scenarii tipice de acces, serviciu înregistrând toţi paşii corespunzători, incluzând spre exemplu click-urile mouse-ului, parolele utilizate, chiar şi numerele cărţilor de credit, pentru a testa de exemplu procesul de cumpărare online, încercând să determine eventualele probleme cu care utilizatorii site-ului se confruntă, probleme care ar putea fi remediate de clienţi.

1. Promovare reciprocă
O altă modalitate de promovare în Internet a unui site este încheierea unor acorduri mutuale cu alte site-uri în ceea ce priveşte afişarea reciprocă de bannere sau simple hiperlegături. Această metoda este mai eficientă atunci când site-urile partenere se adresează aceluiaşi segment de vizitatori. În plus, în momentul în care au inclus suficient de multe hiperlegături către pagini Web din aceiaşi categorie, multe site-uri au devenit aproape fără voie portaluri, generând trafic din rândul utilizatorilor interesaţi pur şi simplu de referinţele prezentate.
2. Webring
Un webring (inel web) constituie un caz aparte de promovare reciprocă, specifică comunităţii Internet. Acesta reprezintă un consorţiu de site-uri Web, legate de un subiect sau o tematică similară. Inelul Web presupune existenţa unui server web central, care menţine o listă de pagini cu un anumit subiect sau domeniu de interes. Pe fiecare dintre site-urile participante este postată obligatoriu o hiperlegătură de tipul Next (următorul) şi Previous (precedentul), care permite navigaţia către celelalte pagini din webring. De asemenea, există şi o hiperlegătură către site-ul central. Un avantaj al acestei soluţii este dat de faptul că utilizatorii sunt atraşi din pagini de acelaşi profil, deci sunt cu siguranţă interesaţi de produsele, serviciile sau informaţiile oferite de către pagina web promovată. Pe de altă parte, plasarea unei hiperlegături către un site care oferă aceiaşi categorie de servicii de exemplu, însă superioare celor oferite în pagina proprie poate duce la pierderea vizitatorilor, care la o următoare vizită în webring probabil că nu vor mai trece prin pagina promovată.
3. Semnătura automată
Mesajele e-mail reprezintă un alt loc în care sunt poziţionate mesaje promoţionale în Internet. Fie din partea serviciilor e-mail comerciale, fie din propriul server e-mail (varianta ideală), mesajele trimise pot fi completate de un text predefinit, care în general conţine semnătura expeditorului, însoţită eventual de denumirea companiei căreia îi este afiliat şi un scurt mesaj promoţional. Completarea este realizată automat, această modalitate de promovare având marele avantaj de a fi nu numai extrem de vizibilă, ci şi gratuită. Deşi considerată o metodă pasivă de promovare, datorită modului în care sunt transmise informaţiile, este universal acceptată şi poate fi folosită cu succes şi în alte tipuri de corespondenţă electronică (newsgroup, forum, etc.).
4. Newsletter
Sub denumirea de newsletter (e-zine sau webzine) este identificată o publicaţie electronică, de regulă periodică, ce cuprinde informaţii dintr-un anumit domeniu. Un newsletter este similar unei publicaţii tipărite distribuite prin poştă, însă în cazul de faţă distribuţia este gratuită, globală, virtual instantanee şi fără costuri tipografice. Principalul avantaj al unui newsletter constă în creşterea notorietăţii şi a vizibilităţii site-ului şi a companiei pe care o reprezintă în Internet, fiecare abonat la newsletter fiind un posibili vizitator şi client. În plus, un newsletter este un mod elegant de a evita mesajele nesolicitate.
În Internet, principalul mod de apreciere a succesului este dat de numărul de vizitatori ai unui anumit site, Google sau Yahoo! valorând astăzi milioane de dolari datorită numărului vast de persoane care trec zilnic prin paginile lor. Astfel, un newsletter asigură o publicitate periodică cu costuri reduse, ducând la crearea unei relaţii solide şi de lungă durată cu clienţii efectivi şi potenţiali.
5. Liste de discuţie
Cunoscute şi sub denumirea de newsgroups, o listă de discuţie constituie o altă modalitate facilă de a atrage vizitatori în site-ul propriu, crescând astfel notorietatea acestuia. În acest mod se poate agrega o comunitate virtuale, interesată în domeniul de activitate al site-ului promovat, indiferent de locaţia geografică sau socio-economică a membrilor acesteia. Deoarece aceste liste de discuţie se adresează în general unui anumit segment de utilizatori, această metodă de e-marketing este considerată extrem de eficientă în ceea ce priveşte atragerea unui trafic interesat de serviciile şi informaţiile oferite de site-ul promovat.
Există astfel de grupuri de discuţie care ajung la cifre de ordinul zecilor de mii de participanţi concomitenţi, Yahoo! Messenger fiind unul dintre cele mai populare exemple de acest tip, avantajele de marketing fiind date de creşterea traficului în site-ul considerat, creşterea notorietăţii, ca şi posibilitatea culegerii de informaţii, directe şi indirecte, despre persoanele care participă la aceste discuţii. De asemenea, plasarea de bannere în cadrul acestor grupuri de discuţie este o altă modalitate de a asigura vizibilitatea mesajelor promoţionale în cadrul unui public despre care se ştie că este direct interesat de categoria de produs sau serviciu promovat.
6. Forum
Forumurile reprezintă un caz particular al listelor de discuţie, în care fiecare utilizator are posibilitatea de a iniţia un anumit subiect de discuţie, în general prin postarea unei anumite întrebări în forum, la care ceilalţi participanţi pot oferi răspunsuri, iniţiindu-se astfel o dezbatere în jurul temei de interes. Ca regulă, un forum necesită o persoană cu calitatea de moderator, care se asigură că regulile stabilite pentru acea listă de discuţii sunt respectate de către toţi participanţii. În general, orice membru al unui forum poate accesa mesajele trimise de către ceilalţi membrii ai acestuia şi poate la rându-i să-i contacteze prin propriile-i mesaje.

O a două modalitate de a regăsi informaţii utile în Internet este dată de utilizarea unui site Web din categoria portalurilor (cunoscute şi sub denumirea de directoare). Principala diferenţă dintre acestea şi motoarele de căutare constă în modul de achiziţie a înregistrărilor din baza de date. În timp ce un motor de căutare utilizează în general programe automatizate din categoria webbot, care navighează permanent în reţea în căutarea unor noi pagini, listarea într-un portal se bazează pe contribuţia umană, paginile adăugate fiind descoperite de către persoanele implicate în realizarea portalului fie în urma navigaţiei pe Internet, fie din mesajele trimise de către realizatorii de pagini Web. Astfel, cel mai complex exemplu din această categorie, Open Directory, care la jumătatea anului 2004 oferea peste 4,5 milioane de hiperlegături avea un număr estimat de nu mai puţin de 36000 de editori. În acelaşi timp LookSmart, un alt portal popular în Internet, care oferă 2,5 milioane de hiperlegături are angajaţi permanent 200 de oameni, plătiţi să navigheze Internetul în căutarea unor pagini noi timp de 8 ore zilnic.
O altă diferenţă între motoarele de căutare şi portaluri este dată de faptul că paginile primelor au o natura statică, predefinită, spre deosebire de cele oferite de către motoarele de căutare, care alcătuiesc dinamic o listă de hiperlegături, bazată pe cuvintele de căutare oferite de către vizitatori.
Avantajele unor portaluri constau însă în calitatea superioară a informaţiilor obţinute, analizate în prealabil de referenţi umani. Astfel, informaţiile sunt prezentate pe categorii, iar cuvintele cheie sunt furnizate fie de către persoanele responsabile de realizarea şi întreţinerea siturilor (webmaster), fie de
către referenţii motoarelor de căutare, spre deosebire de motoarele de căutare, care deduc aceste informaţii automat din conţinutul paginii.
De asemenea, informaţiile din portaluri sunt în general prezentate pe subcategorii, utilizatorul având posibilitatea de a parcurge diferitele categorii şi capitole, până când identifică informaţia sau hiperlegătura căutată. Ca un dezavantaj major, pentru portaluri, listarea siturilor noi apărute în Internet durează de regulă mult mai mult, fiecare modificare necesitând atenţia unui operator uman.
Promovarea unui site la nivelul unui portal este astfel mai simplă, dar şi mai anevoioasă, toate aceste servicii fiind prevăzute cu formulare standard, pe care webmasterii trebuie să le completeze în vederea listării paginii lor. Pentru promovare plătită există aceleaşi soluţii ca şi în cazul motoarelor de căutare, respectiv afişarea de bannere sau de hiperlegături de tip text, ca şi listarea într-o poziţie privilegiată în cadrul paginii cu referinţe. În cazul portalurilor însă, după cum s-a demonstrat, există o probabilitate mult mai ridicată de atragere a clienţilor interesaţi de informaţia sau serviciul oferit de pagina promovată, o concluzie firească a naturii calitativ superioare a portalurilor faţă de motoarele de căutare.

Majoritatea utilizatorilor Internetului identifică resursele disponibile în reţea apelând la un aşa¬numit motor de căutare. Acestea reprezintă metoda modernă de cartografiere a resurselor navigabile din Internet, pagini Web specializate în căutarea şi catalogarea diverselor resurse de tip Web disponibile, oferind apoi clienţilor lor liste cu site-uri catalogate în funcţie de termenii de indexare pe care aceştia îi prezintă sub forma cuvintelor de căutare.
În fapt, în Internet, motoarele de căutare sunt cele mai vizitate şi mai populare site-uri, exemple precum Yahoo!, Google sau AltaVista intrând deja în istoria societăţii informaţionale. Mezina acestora, Google, liderul de piaţă în acest moment printre motoarele de căutare a reuşit performanţa ca, în această vară, atunci când au fost cotată la bursa din New York, „să adune nu mai puţin de 1,7 miliarde de dolari, devenind de departe cea mai bine cotată companie cu activitate în principal la nivelul Internet-ului, depăşind cu mult recordul deţinut de librăria virtuală Barnes şi Nobles, care au adunat „doar” 431 de milioane, la debutul pe piaţă din 1999” (Carrel, 2004). În fapt, cei de la Google au reuşit performanţa de a depăşi firme de tradiţie şi cu o infrastructură demnă de invidiat din economia tradiţională, precum compania General Motors, fabricanta unor mărci precum Ford, Chevrolet, GMC sau Pontiac sau operatorul de servicii de comunicaţie ATşiT. Fiecare dintre aceste companii depăşeşte o sută de mii de angajaţi, spre deosebire de cei 2000 de oameni care lucrau pentru Google la momentul lansării acestora pe piaţa publică de capital.
La nivel funcţional, un motor de căutare presupune existenţa a două elemente distincte, care diferenţiază produsele din această categorie şi le-au asigurat, de-a lungul timpului, avantaje strategice în piaţă. În primul rând, o bază de date cu adresele (URL-urile) resurselor disponibile în Internet, indexate în funcţie de cuvintele cheie care descriu pagina respectivă, titlul ei, precum şi porţiuni semnificative din textul conţinut pe pagina considerată. Dimensiunea, şi mai ales modul de achiziţie a informaţiilor corespunzătoare, reprezintă principalul criteriu de apreciere a unui motor de căutare. Primii competitori serioşi pe această piaţă, Yahoo!, au folosit o metodă care acum poate părea hilară, dar baza lor de date cu pagini Web a fost iniţial creată prin munca unui grup numeros de salariaţi, plătiţi să navigheze în Internet timp de opt ore pe zi şi să adauge, manual, informaţiile găsite în baza de date. Cei care au produs prima revoluţia pe piaţa motoarelor de căutare au fost cei de la AltaVista, care au brevetat un aşa-numit webbot, un program din clasa inteligenţelor artificiale care realizează în mod automat achiziţia şi indexarea paginilor din Internet pe baza referinţelor (URL-urilor) existente în paginile deja adăugate. De-a lungul anilor au existat competiţii foarte acerbe între motoarele de căutare pentru atingerea în premieră a unor praguri psihologice în ceea ce priveşte numărul de pagini distincte indexate (adăugate la baza proprie de date). Astfel, cele 10 milioane de pagini indexate de Yahoo! la începutul anului 1996 au părut total ineficiente când cei de la AltaVista, proaspăt apăruţi pe piaţă, au anunţat un total de 50 de milioane de pagini în baza de date. Tot AltaVista au fost primii care au depăşit ştacheta de 100 de milioane de pagini în cursul anului 1997, pentru a se vedea depăşiţi de NorthernLight la începutul lui 1998, care a pretins indexarea a peste 150 de milioane de pagini. Întrecerea a continuat cu apariţia unui alt competitor important în fruntea clasamentului, AllTheWeb înregistrând 200 de milioane de pagini în cursul anului 1999. Competiţia a fost dusă brusc la un cu totul alt nivel în iunie 2000, la momentul lansării Google având o bază de date cu nu mai puţin de 500 de milioane de pagini unice. AllTheWeb au revenit în fruntea clasamentului în anul 2002, cu o cifră de peste 2 miliarde de pagini indexate, pentru a fi din nou depăşiţi de cei de la Google în anul următor, ştacheta fiind în acest moment fixată la nu mai puţin de 4 miliarde de pagini.
Dar nu numai dimensiunea este un criteriu important în aprecierea unei baze de date, ci şi actualitatea acesteia, măsurată în cazul motoarelor de căutare cu ajutorul aşa-numitei rate de
reactualizare (refresh) a bazei de date, lideri în acest moment pe piaţă fiind consideraţi tot Google, cu o rată de reactualizare completă a bazei de date de zece zile.
În sfârşit, un alt criteriu esenţial în aprecierea motoarelor de căutare este dat de modul de alcătuire a listei de rezultate. În general, fiecare motor de căutare are propriul algoritm proprietar de realizare a listei de hiperlegături oferite utilizatorilor pentru fiecare combinaţie de termeni de căutare, însă în fiecare caz se ţine seama de distanţa (numărul de cuvinte distincte care le despart) la care termeni de căutare se găsesc în documentul Web oferit. Spre exemplu, algoritmul Google, intitulat PageRank, ia în considerare şi numărul de referinţe externe către un anumit document Web (alte pagini în care există hiperlegături către documentul considerat), respectiv numărul total de vizite iniţiate din paginile Google către respectivul site.
Un motor de căutare este locul prin care se perindă aproape permanent utilizatorii Internet, motiv pentru care este ideal pentru plasarea bannerelor şi a celorlalte mesaje publicitare ale dumneavoastră. Spre exemplu, la începutul anului 2003 Google oferă zilnic nu mai puţin de 250 de milioane de răspunsuri utilizatorilor săi, în timp ce Inktomi, motorul de căutare deţinut de cei de la Yahoo! estima aproximativ 80 de milioane de pagini oferite zilnic celor care îi foloseau serviciile pentru a identifica diverse resurse disponibile în Internet. Ca argument suplimentar, „41% dintre persoanele care au făcut cumpărături pe Internet au fost referiţi în paginile magazinului virtual de către un motor de căutare” (Sullivan, 2003).
Pe lângă modalitatea tradiţională de promovare într-un site, prin afişarea de bannere în locuri vizibile, un motor de căutare oferă o soluţie alternativă, extrem de populară şi de eficientă la nivelul Internetului: plasarea unei hiperlegături către pagina Web promovată într-o poziţie fruntaşă a listei de rezultate oferite utilizatorilor de către motoarele de căutare pentru termenii de căutare reprezentativi pentru site-ul considerat. Astfel se asigură atât generarea unui număr semnificativ de vizitatori, aproape majoritatea celor care solicită o listă cu rezultate motoarelor de căutare alegând una dintre primele cinci hiperlegături din listă, cât şi faptul că cei care vizitează sunt interesaţi de tipul de informaţie prezentat în site-ul promovat. Acest tip de reclamă, ce a generat încasări de peste 1,6 miliarde de dolari în anul 2003, reprezintă în fapt peste 25% dintre cheltuielile de promovare în Internet. Practic, cei care doresc o astfel de listare privilegiată îşi aleg unul sau o combinaţie de cuvinte cheie, pe care le consideră reprezentative pentru pagina pe care o promovează, iar în schimbul unei sume de bani motorul de căutare le asigură că pentru o perioadă determinată, sau pentru un anumit număr de căutări independente, va plasa hiperlegătura către site-ul clientului într-o poziţie privilegiată convenită în lista de rezultate.
Bineînţeles, chiar şi fără a fi nevoiţi să plătiţi pentru o listare favorabilă, este obligatorie prezenţa paginii promovate în lista de rezultate a motoarelor de căutare importante. Acest lucru este realizat diferenţiat în funcţie de motorul de căutare considerat. Astfel, pentru apariţia în paginile Yahoo! este necesar să semnalaţi apariţia paginii dumneavoastră celor de la Yahoo! prin completarea unui formular special disponibil în site-ul lor. Pe de altă parte, metoda cea mai simplă de apariţie în baza de date a celor de la Google este apariţia unei hiperlegături către site-ul promovat în paginile unui alt site, deja existent în baza de date Google. Având în vedere rata de reactualizare de zece zile a acestora, practic în cel mult zece zile de la apariţia respectivei hiperlegături site-ul promovat va fi parte din baza de date a motorului de căutare. De asemenea, există şi varianta utilizării unui serviciu specializat în listarea siturilor în motoarele de căutare, serviciu îndeplinit însă contra cost sau în schimbul publicării în site-ul promovat al unui banner al acelui serviciu, un astfel de model fiind www.submit.com sau site-ul românesc www.trafic.ro.

A realiza un site pe Internet nu este similar cu a fi vizitat de clienţii/utilizatorii potenţiali, la fel cum în economia reală a deschide un magazin nu este similar cu a conduce o afacere profitabilă. Deşi imposibil de ţinut o evidenţă, se estimează că la nivel mondial există peste 4 miliarde de site-uri independente, pentru Europa anul 2004 însemnând depăşirea pragului de 1 miliar de site-uri. Aşadar, deşi potenţialii vizitatori sunt în număr extrem de ridicat, acelaşi lucru se poate spune şi despre nivelul concurenţei. Probabilitatea ca cineva să ajungă pe un site, în condiţiile în care prezenţa acestuia nu este promovată prin mijloacele specifice Internet-ului este mai mică decât proverbiala identificare a acului din carul cu fân.
Astfel, pentru ca un site Web să fie vizitat şi să-şi atingă obiectivele de marketing, este nevoie ca acesta să fie promovat, la fel ca oricare alt produs al companiei. Acest lucru poate fi realizat prin mijloacele clasice, realizând bannere şi panouri publicitare aşezate în locuri publice, cumpărând spaţiu publicitar în periodice de profil sau prin adăugarea informaţiilor despre website în cataloagele companiei. Dar cea mai efectivă reclamă pentru un website, aspect de care ne vom ocupa în continuare, este utilizarea vectorilor specifici Internetului, pentru a ajunge direct la utilizatorii care se folosesc de acest mediu virtual de comunicare.
Prima dintre cerinţele realizării unui site de succes este ca acesta să fie funcţional. Paginile, hiperlegăturile sau pozele care nu se încarcă generează un nivel incredibil de frustrare printre vizitatorii dumneavoastră, iar acesta este un sentiment care în general nu este asociat cu potenţialii cumpărători ai produselor promovate.

Majoritatea utilizatorilor Internetului consideră reclamele, în toate formele în care acestea se prezintă în reţea, ca principala sursă de insatisfacţie şi frustrare pe parcursul experienţelor lor online. Astfel, principalele generatoare de insatisfacţie sunt considerate a fi imaginile şi meniurile care nu se încarcă (95%), hiperlegăturile nefuncţionale (89%), mesajele promoţionale de tip pop-up (52%), bannerele (50%), paginile cu un conţinut congestionat (35%), paginile care nu oferă elemente de navigaţie (32%), timpul mare de încărcare (26%), respectiv dificultatea identificării informaţiilor căutate (20%)63.
Dacă primele două surse majore de frustrare pot fi îndepărtate relativ uşor, printr-o realizare ordonată şi o testare periodică, atentă şi extensivă a site-ului, elementele care ţin de activităţile promoţionale sunt considerate necesare, fiind nevoie de prezenţa lor sub o formă sau alta. Soluţia cea mai frecventă, atunci când se decide sacrificarea vizibilităţii sporite a acestora pentru a creşte satisfacţia vizitatorilor, este utilizarea de imagini asociate textului.
Problemele legate de hiperlegăturile nefuncţionale sau pozele neregăsite pot fi rezolvate şi prin utilizarea unui serviciu de monitorizare extern independent, astfel de exemplu putând fi găsit pe site-urile WebSiteGarage (www.websitegarage.com) sau WatchFire Bobby
(http://bobby.watchfire.com/bobby/html/en/index.jsp). Paginile care nu oferă nici un fel de opţiuni pentru continuarea navigaţiei, cunoscute popular sub denumirea de „fundături” (deadend pages) reprezintă un alt element care generează o insatisfacţie majoră în rândul utilizatorilor întrucât îi forţează să apeleze la opţiunile de navigaţie oferite de către clientul de web folosit – butonul „back” sau utilizarea câmpului de adrese, pe care în general îl folosesc pentru a părăsi paginile site-ului în care a fost întâlnită pagina deranjantă.
Standardul HTML oferă o serie de instrumente utilizabile pentru scăderea timpului de aşteptare. Astfel, se poate opta pentru utilizarea unor texte alternative la nivel de imagini, care vor fi afişate în cazul în care imaginea nu se poate încărca, sau pe parcursul încărcării, atunci când aceasta are o dimensiune foarte mare. În plus, există posibilitatea încărcării imaginii fie fragmentar, fie începându-se cu o imagine de o rezoluţie mai mică, pentru ca vizitatorii să poate avea o idee generală despre ce se va încărca în respectiva zonă a paginii şi să poată extrage un minim de informaţii anterior încărcării totale a acesteia.
Timpul de încărcare îndelungat al paginilor reprezintă o altă problemă dificil de rezolvat. Astfel, s-a estimat că la nivelul anului 1999 au fost pierdute vânzări de peste 4,35 miliarde de dolari la nivelul magazinelor virtuale din Internet datorită timpului lung de încărcare al paginilor. Similar, paginile care se încarcă greu au fost considerate mai puţin interesante decât pagini identice, însă cu un timp de încărcare superior64, fiind percepute ca prezentând produse de calitate inferioară şi suferind de o insecuritate sporită. În acest moment, la nivelul Internetului utilizatorii se conectează cu o viteză de 5 Kbps (Kilobiţi pe secundă). Astfel, o pagină cu o dimensiune totală de 40Kb se va încărca în aproximativ 8 secunde în browserele vizitatorilor. Există o aşa-numită „regulă a primelor 10 secunde”, care presupune că utilizatorii devin frustraţi după trecerea a 10 secunde, marea lor majoritate abandonând pagina şi îndreptându-se către o altă locaţie din Internet după 20 de secunde. Principalul motiv pentru timpul îndelungat de încărcare este dat de imagini, cu dimensiuni cu câteva ordine de mărime superioare textelor, ca şi de elementele active din pagină, cum ar fi butoanele sau meniurile. În consecinţă, optimizarea pozelor, ca şi a structurii meniurilor este esenţială pentru îmbunătăţirea timpului de încărcare al paginilor şi creşterea satisfacţiei vizitatorilor. De asemenea, publicarea paginilor pe site-uri cu o conexiune la Internet suficient de rapidă pentru a răspunde numărului maxim de accesări simultane estimate reprezintă o altă modalitate de a asigura utilizatorilor o experienţă a navigaţiei fără impedimente. În aceiaşi direcţie, s-a determinat că utilizatorii sunt cu atât mai mult deranjaţi de prezenţa imaginilor care nu sunt legate în mod direct şi necesar de conţinutul informaţional al paginii accesate65, astfel încât, o dată în plus, este necesar ca elementele din pagină să fie reduse doar la cele considerate necesare prin prisma comunicării cu vizitatorii avută în vedere.
Suplimentar, incertitudinea legată de timpul de aşteptare poate genera nerăbdare şi frustrare printre vizitatori, astfel încât este recomandabilă utilizarea unor metode de prevenire a acestora atunci când se estimează că vor trebui să aştepte mai mult de 10 secunde în faţa calculatorului pentru încărcarea unui anumite pagini.
O altă sursă de insatisfacţie printre utilizatori este generată de decizia anumitor website-uri de a inhiba funcţiile butonului „Back” din interfaţa browserului din diverse motive. Acest buton este însă extrem de solicitat de o bună parte dintre utilizatorii Internet, iar dezactivarea sa poate trezi sentimente negative faţă de site, inclusiv senzaţia că sunt reţinuţi în paginile acestuia împotriva voinţei lor!
Utilizarea standardului HTML reprezintă o garanţie a portabilităţii şi utilităţii paginilor realizate, întrucât toate programele din categoria clienţilor de Web sunt obligate să îl implementeze. În cazul utilizării etichetelor nestandard, există posibilitatea ca rezultatele să fie diferite de la un browser la altul, în anumite cazuri pagini lucrate cu greu fiind ilizibile pentru utilizatorii care folosesc alt browser decât cel pentru care a fost gândită pagina respectivă, cu efect direct în pierderea acestor clienţi potenţiali. De asemenea, respectarea convenţiilor generale legate de elementele vizuale din pagini este utilă pentru creşterea utilităţii percepute de către vizitatori pentru paginile Web considerate. Astfel, hiperlegăturile ar trebui să fie reprezentate cu culoarea albastru şi subliniate, în timp ce hiperlegăturile active şi cele vizitate sunt vişinii. Butonul către pagina de început a site-ului este de obicei poziţionat primul în meniul de navigaţie, iar pe cât posibil ar trebui să se evite obligarea utilizatorilor cu o rezoluţie scăzută să folosească barele de scroll pentru accesarea textelor şi imaginilor importante.
De asemenea, pentru crearea unei coerenţe la nivel temporal în rândul utilizatorilor, este util ca aceştia să fie informaţi despre actualitatea conţinutului paginii, data ultimei actualizări fiind de regulă plasată în partea de jos a paginilor.
În sfârşit, este util de reţinut că aceste reguli generale pot fi modificate de către specificul cultural al participanţilor la Internet. Astfel, culorile pot avea efecte psihologice diferite pentru utilizatori din zone geografice diferite, spre exemplu culoarea roşie fiind asociată cu pericolul în Statele Unite, cu aristocraţia în Franţa şi cu fericirea în China, în timp ce culoarea galbenă semnifică lipsa curajului în Statele Unite, graţie şi nobilitate în Japonia şi succes în India.

Frame-urile reprezintă o tehnologie specifică documentelor HTML, cu ajutorul cărora ecranul activ al clientului Web utilizat este împărţit în mai multe zone independente, în fiecare dintre acestea fiind încărcat un document HTML diferit. Folosite cu precădere pentru formatarea paginilor la sfârşitul deceniului trecut, frame-urile au fost treptat abandonate în favoarea utilizării tabelelor de formatare, mai complicate, însă mai puţin vulnerabile la erori.
Astfel, s-a constatat că frame-urile au tendinţa de a fragmenta modelul mental al unui site pe care utilizatorii îl au în minte, cu efect direct în scăderea atenţiei şi creşterea confuziei acestora. În plus, browserele mai vechi de 1997 nu au posibilitatea să interpreteze documentele HTML care conţin frame-uri, aceşti utilizatori fiind astfel frustraţi de inabilitatea de a vizualiza informaţiile din site.
Există însă situaţii în care utilizarea acestei tehnologii duce la creşterea satisfacţiei vizitatorilor. Astfel, se pot utiliza frame-uri incluse în pagină (inline frame) pentru evidenţierea anumitor tipuri de informaţie61, sau pentru a se asigura menţinerea pe ecran a meniurilor de navigaţie atunci când utilizatorii părăsesc ecranul principal cu ajutorul barelor de scroll. De asemenea, frame-urile pot fi utilizate pentru a permite utilizatorilor să vizualizeze două pagini în paralel, în cazul în care comparaţia dintre acestea este informativă. Un studiu care a încercat să reliefeze preferinţa utilizatorilor pentru organizarea paginilor cu ajutorul frame-urilor sau a tabelelor de formatare a concluzionat că, fără a exista diferenţe calitative semnificative între cele două tehnologii în ceea ce priveşte perceperea sau asimilarea informaţiilor, ca şi viteza de navigaţie în site, există o percepţie favorabilă tabelelor de formatare, care sunt considerate mai prietenoase şi mai profesionale

În primul rând este important să se evite un efect de încărcare, de aglomeraţie în site, dat de utilizarea unui număr mare de imagini. De asemenea, este recomandabil ca aceste imagini să fie asociate şi relevante pentru informaţiile textuale prezentate în pagină. În sfârşit, impactul imaginilor va fi mult mai scăzut în cazul în care nu sunt vizualizate în ansamblul lor pe o singură pagină. Imaginile care ies din ecran îşi pierd într-o bună măsură eficienţa, iar cele pentru care utilizatorii sunt nevoiţi să folosească barele de scroll pentru a le vedea în totalitate au o şansă semnificativ mai mare decât restul imaginilor de a fi total ignorate de către utilizatori.
Utilizarea imaginilor în cadrul unui website poate fi mult mai eficientă atunci când se ţine seama de o serie de observaţii realizate în studiile privind interfaţa dintre om şi calculator. Astfel, s-a constatat că în anumite cazuri utilizatorii ignoră instinctual anumite imagini prezentate într-un website, la prima vizită pe o pagină aceştia concentrându-şi atenţia asupra textului şi ignorând mesajele în mai bine de 60% dintre cazuri57. În fapt, o bună parte dintre utilizatori nici măcar nu privesc la imagini decât începând de la a doua sau a treia vizită pe pagină. Acest efect s-a demonstrat că are cel mai puternic impact asupra eficienţei utilizării bannerelor în Internet. Acelaşi studiu a descoperit că, la o primă vizită pe o pagină, utilizatorii au privit în fapt către imaginile şi reclamele de tip icon numai într-o proporţie de 22%, 45% dintre ei au conştientizat existenţa bannerelor, în timp ce fotografiile din text au fost remarcate de 64% dintre ei.
De asemenea, s-a constatat că imaginile colorate sunt percepute mai frecvente şi sunt memorate mai uşor decât imaginile în alb şi negru. În ceea ce priveşte plasamentul în cadrul paginii, majoritatea se aşteaptă să găsească imagini de tip banner în partea superioară a ecranului activ. Pe de altă parte însă, s-a constatat că bannerele plasate în zone în care utilizatorii nu se aşteaptă să le găsească sunt vizualizate de către un procent mult mai mare de vizitatori, pentru că vizitatorii au tendinţa de a ignora zonele în care se aşteaptă să găsească reclame, concentrându-şi atenţia asupra zonelor care în mod tradiţional conţin informaţii. La fel de interesant este şi un studiu de utilitate care a scos în evidenţă faptul că bannerele grafice au fost conştientizate de către 58% dintre vizitări, în timp ce hiperlegăturile promoţionale sunt conştientizate de 94% dintre persoanele care folosesc Internetul58. De asemenea, s-a constatat că bannerele colorate intens şi cu o bogată paletă tind la rându-le să fie ignorate, cam în aceiaşi proporţie cu cele care utilizează o paletă mai restrânsă şi mai puţin saturată de culori. În fapt, un factor care creşte semnificativ percepţia mesajelor promoţionale în Internet este scopul pentru care utilizatorii vizualizează paginile. Astfel, atunci când acestea sunt vizitate la întâmplare există o probabilitate mult mai bună ca bannerele să fie percepute, decât în cazul în care sunt căutate anumite informaţii specifice. Un alt factor care duce la creşterea percepţiei mesajelor promoţionale este dat de dimensiunea acestora în comparaţie cu textul paginii59. În cazul în care imaginile şi textul sunt de aproximativ aceiaşi înălţime, utilizatorii îşi vor concentra atenţia asupra textului în 95% dintre cazuri.
De asemenea, nici utilizarea unor imagini animate nu este întotdeauna o soluţie pentru creşterea vizibilităţii. Astfel, un studiu realizat asupra graficelor şi bannerelor animate a concluzionat că animaţiile în pagina Web nu sunt reţinute mai des cu o frecvenţă semnificativă statistic decât cele similare, dar statice, în schimb animaţiile din pagină duc la o scădere a nivelului de percepţie a informaţiilor textuale

Felul în care este prezentat textul în paginile unui website poate avea un aspect hotărâtor în decizia vizitatorilor de a reveni sau de a cumpăra produsele oferite. Este recomandabilă utilizarea unui singur font în tot site-ul, iar dacă acest lucru nu este posibil, numărul de fonturi utilizate nu ar trebui sub nici un motiv să depăşească trei, în caz contrar generându-se un efect de confuzie şi dezordine printre utilizatori. În plus, la nivelul fiecărei pagini ar trebui făcut totul să se utilizeze un singur font, informaţiile de aceiaşi importanţă fiind reprezentate folosindu-se aceiaşi mărime a caracterelor şi aceiaşi culoare. De asemenea, este important să folosiţi un font larg răspândit, fondurile specifice sau create special pentru diferitele pagini neputând să fie interpretate pe echipamentele pe care acestea nu au fost instalate prealabil. Astfel, s-a constatat că cele mai utilizate fonturi sunt în general cele care realizează caracterele pe un spaţiu cubic, de 10, 12 sau 14 pixeli. Într-un studiu efectuat la o rezoluţie de 1024 x 768 de pixeli (utilizată de majoritatea utilizatorilor Internet în momentul de faţă), s-a constatat că nu există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte lizibilitatea şi asimilarea informaţiilor prezentate cu fonturile clasice Arial, Courier New, Georgia, Century Schoolbook, Tahoma Times New Roman şi Verdana52. Aceasta însă nu înseamnă neapărat că n-ar exista diferenţe obiective între acestea, din punct de vedere al utilizării lor în Internet. Astfel, studii de utilitate au demonstrat că Times New Roman şi Arial sunt citite mult mai rapid decât Courier New, Century Schoolbook şi Georgia, în special datorită faptului că sunt mult mai folosite, creierul uman fiind mai rapid în a recunoaşte forma literelor şi a cuvintelor. La nivelul unui document de 10 pagini, scris cu font de dimensiune 10, diferenţa a fost de până la 100 de secunde în favoarea Times New Roman. Pe de altă parte, din punctul de vedere al lizibilităţii, fonturile Arial şi Courier sunt considerate cele mai practice, Comic fiind cel mai greu lizibil în perspectiva utilizatorilor53. De asemenea, când se pune problema fontului preferat de către utilizatori, acelaşi studiu a ajuns la concluzia că Arial întruneşte cele mai multe voturi, urmat de Times New Roman şi Verdana, fonturile de dimensiunea 12 fiind preferate celor de dimensiunea 10. În Internet însă problema fonturilor folosite este ceva mai complexă, standardul HTML utilizând o altă dimensiune, care este adaptată la rezoluţia utilizatorului, fiind modificat proporţional cu aceasta. În general, pentru rezoluţia de 1024 x 768 dimensiunea HTML 1 este asimilată cu cea de 10 pixeli, 2 cu 12 pixeli, 3 cu 14 pixeli şi aşa mai departe. Textele ale căror caractere au o dimensiune mai mică de 10 pixeli ar trebui evitate, pentru că pe monitoarele cu o rezoluţie foarte mare acestea devin ilizibile.
Lungimea optimă a unui rând în Internet este dependentă de mai mulţi factori. Astfel, în general se recomandă rânduri cu o lungime de aproximativ 11 cuvinte, sau de 40 până la 60 de caractere, în locul celor lungi, care ocupă întregul ecran. Asta pentru că rândurile lungi necesită o mişcare oculară suplimentară, ceea ce creşte probabilitatea pierderii rândului curent de citire. De asemenea, studii de utilitate au scos în evidenţă faptul că liniile lungi sunt mai greu de citit şi de asimilat54.
În plus, eventualele imagini sau culori existente în fundalul paginilor Web pot cauza un efect negativ în ceea ce priveşte lizibilitatea şi asimilarea informaţiilor. Studiile au demonstrat că fundalurile simple duc la o viteză de regăsire a informaţiilor superioară, însă un element esenţial este contrastul dintre text şi fundal55. De asemenea, este de reţinut faptul că doar cele 24 de culori de bază sunt prezentate identic pentru toate echipamentele hardware (monitoarele, telefoanele mobile, PDA, etc.) care pot accesa aceste pagini Web, restul culorilor fiind uşor diferite de la caz la caz, motiv pentru care este recomandată testarea paginilor, în cazul utilizării fundalurilor colorate, pentru toate echipamentele hardware despre care se ştie că vor fi utilizate cu precădere pentru vizualizarea site-ului realizat. Acelaşi test a scos la lumină faptul că textele scrise cu caractere închise la culoare pe un fundal luminos sunt cu până la 26% mai lizibile decât cele scrise cu caractere luminoase pe un fundal întunecat. Pe de altă parte, prima variantă poate genera erori de redare pe anumite echipamente hardware, motiv pentru care este evitată în unele circumstanţe. Cele mai greu lizibile combinaţii de culori au fost determinate a fi cele din categoria caracterelor verzi pe fundal galben sau albastru, albe pe fundal roşu sau verde, respectiv gri pe albastru.
În jur de 8% dintre bărbaţi şi 0,5% în rândul femeilor au o problemă care îi împiedică să perceapă în mod corect culorile. La nivelul Internetului, în jur de 4% dintre utilizatori au o problemă legată de percepţia culorilor56. În general, este recomandabilă utilizarea unei combinaţii de culori care realizează un contrast puternic. Anumite combinaţii de culori frustrează utilizatorii şi fac textul virtual ilizibil pentru persoanele cu dizabilităţi în perceperea culorilor, pentru care diferenţele între roşu, verde, maro sau roz pot fi aproape imperceptibile.
În sfârşit, este util să evitaţi utilizarea textelor scrise exclusiv cu majuscule. În general, s-a constatat că utilizatorii au nevoie de o perioadă cu aproximativ 10% mai îndelungată decât în cazul textelor scrise cu minuscule pentru a le asimila, efortul fiind şi mai obositor pentru creier, obişnuit să perceapă formele cuvintelor scrise cu minuscule. În plus, textele scrise exclusiv cu majuscule sunt asimilate în Internet cu un discurs coleric şi agresiv.

Realizarea unei structuri de navigaţie în interiorul site-ului uşor de utilizat este probabil unul dintre elementele esenţiale în realizarea unei prezenţe în Internet de succes. Un utilizator confuz, care nu ştie cum a ajuns pe o anumită pagină şi nu ştie ce are de făcut pentru a-şi continua navigaţia ca să ajungă la informaţiile căutate este un utilizator frustrat, iar şansele ca el să cumpere din magazinul virtual respectiv, sau să se întoarcă pentru o vizită ulterioară sunt simţitor reduse. Este un fapt demonstrat că 58% dintre persoanele care navighează în Internet fac două sau mai multe erori de navigaţie în procesul de căutare a informaţiilor43. Mai mult, 68% dintre utilizatorii Internet afirmau că „în general nu reuşesc să identific informaţiile pe care le caut”44. Astfel, prima problemă este legată de orientare, mai exact de structura nefamiliară a meniurilor şi a modului de organizare a paginilor şi informaţiilor pe categorii şi subcategorii. Mai exact, există o indecizie legată de pagina care va fi vizualizată în momentul următor, pentru că există o incertitudine legată de localizarea informaţiilor căutate. Decizia în acest caz este direct legată de înţelegerea locului în care se află din perspectiva structurării site-ului, pentru ca apoi traseul de navigaţie optim să poată fi selectat. Această problemă este în general rezolvată prin adaptarea structurii site-ului la modelul mental pe care utilizatorul îl are despre acesta, model dedus prin realizarea unor studii de utilitate în momentul de concepere a site-ului. De asemenea, utilizarea de meniuri intuitive, cu subcategorii clare şi relevante reduce o serie dintre problemele de acest tip. Astfel, există studii care au reliefat că pe nivelurile trei şi patru din structura ierarhică a site-ului (pagini pentru care este nevoie de utilizarea a două sau trei hiperlegături pentru a putea fi vizualizate) 40% dintre utilizatori fac erori de navigare în cazul utilizării unor titluri ale submeniurilor intuitive, în timp ce procentul creşte la 69% în lipsa titlurilor45. Ca un avantaj suplimentar, textele citite din paragrafe sau pagini cu un titlu clar specificat sunt reţinute de către vizitatori cu o probabilitate aproximativ de două ori mai mare decât în cazul în care titlurile lipsesc. Utilizarea unor elemente grafice în navigaţie, de tipul codurilor de culoare, logo-uri şi bannere consistente la nivelul site-ului sau meniuri desfăşurate sunt de asemenea utile în reducerea dezorientării utilizatorilor.
O altă problemă frecventă legată de navigaţia în interiorul site-ului, având acelaşi efect de dezorientare în rândul vizitatorilor, poartă denumirea de „problema muzeului de artă”46 şi constă în dificultatea utilizatorilor de a memora structuri complexe, în care sunt bombardaţi cu un volum mare de informaţii mai mult sau mai puţin relevante, la fel ca un vizitator care intră într-un muzeu de artă şi care nu o să-şi poată reaminti decât o mică parte dintre capodoperele pe care le-a admirat. Problema este în general rezolvată prin reducerea nivelului de informaţii din fiecare pagină, ca şi prin îmbunătăţirea şi diversificarea structurii paginilor şi a site-ului în ansamblul său. De asemenea, existenţa unei hărţi a site-ului poate fi extrem de utilă în creşterea gradului de reamintire a informaţiilor47.
Structura de navigaţia la rându-i poate crea probleme de înţelegere utilizatorilor. După cum am arătat anterior, structurile de navigaţie dezvoltate în plan orizontal sunt mai uşor asimilate de către utilizatori decât cele dezvoltate în plan vertical. De asemenea, o structură ierarhică cu un număr mare de niveluri conduce la o improbabilitate crescută de regăsire a informaţiilor căutate, motiv pentru găsit un nivel optim pentru aceasta. Pe de altă parte, o astfel de structură cu un număr redus de niveluri, în cazul siturilor complexe, poate duce la o creştere masivă a numărului de hiperlegături de pe acelaşi nivel din structura de navigaţie, ceea ce duce din nou la probleme de regăsire a informaţiilor căutate. Astfel, se recomandă o optimizare a numărului de nivele, care ar trebui să se afle undeva între 3 şi 648. Astfel, un site cu o structură de navigaţie ce conţine16 pagini pe nivelul 2 şi 32 de pagini pe nivelul 3 conduce la o regăsire a informaţiilor căutate în rândul utilizatorilor de aproape două ori mai rapidă decât în cazul când respectivul site ar fi fost organizat folosindu-se 4 pagini pe nivelul 2, 8 pe nivelul 3 şi 32 de pagini pe nivelul 4.

Structura ierarhică de navigaţie ideală a unui site Felul în care sunt ordonate hiperlegăturile în cadrul unei structuri de navigaţie poate duce la creşterea sau scăderea timpului de căutare, şi în consecinţă a satisfacţiei, în rândul utilizatorilor site-ului. Astfel, s-a ajuns la concluzia ca timpul de căutare este mult mai redus atunci când gruparea hiperlegăturilor se realizează pe coloane şi nu pe rânduri50. În plus, performanţa este îmbunătăţită când fiecărui subgrup îi este atribuit un titlu specific. De asemenea, este preferabil ca toate hiperlegăturile să fie prezente de la început, în loc să apară sub formă expandabilă, fiind prezentate doar în momentul când este selectat titlul subcategoriei. Suplimentar, în urma studiilor de utilitate la nivelul magazinelor virtuale din Internet, s-a ajuns la concluzia că o combinaţie de legături în plan orizontal (care conduc utilizatorii pe pagini aflate pe acelaşi nivel ierarhic cu pagina iniţială), în plan orizontal superior (către pagini aflate pe un nivel ierarhic superior în structura de navigaţie a site-ului), respectiv către nivelul frunză (ultimul din structura ierarhică) în aceiaşi structura de navigaţie produc cel mai înalt nivel de regăsire a informaţiilor printre utilizatori. Corespunzător, structurile de navigaţie care permit exclusiv trecerea de pe un nivel ierarhic pe cel imediat succesiv sau precedent sunt percepute de utilizatori ca cel mai dificil de navigat

O primă observaţie ar fi că vizitatorii fac mai puţine erori de navigaţie în site şi găsesc mai rapid informaţiile căutate dacă structura meniurilor este dezvoltată mai degrabă în plan orizontal decât în plan vertical. De asemenea, informaţiile aflate în planul principal al meniului sunt mult mai uşor regăsite de către utilizatori decât cele aflate în submeniuri40.
De asemenea, este foarte utilă crearea unei modalităţi de orientare în cadrul site-ului pentru utilizatori, reducând sentimentul de confuzie care poate duce la scăderea satisfacţiei în procesul de vizitare. Astfel, meniurile desfăşurate de tipul Home>Produse>Televizoare>Sony, afişate într-un loc vizibil din pagină, reprezintă o soluţie apreciată de utilizatori pentru crearea unui sentiment de organizare pentru vizitatori, contribuind în acelaşi timp la reducerea timpului dedicat căutării.
O altă preferinţa a utilizatorilor în ceea ce priveşte structura meniurilor este dată de faptul că aceştia preferă structurarea pe baza unor cuvinte cheie categoriale unei structurări prin simpla folosire a unor cifre sau numere42. O hartă a site-ului realizată pe criterii alfabetice de exemplu este mult mai greu de navigat decât o hartă realizată pornindu-se de la structura ierarhică a meniurilor, pentru că utilizatorii sunt nevoiţi să ghicească titlul propus de cei care au creat site-ul pentru pagina care conţine informaţiile căutate de ei. De asemenea, s-a constatat că atâta timp cât gruparea se face într-o manieră intuitivă, numărul efectiv de legături corespunzător fiecărei categorii poate să fie suficient de mare fără a afecta timpul de regăsire al informaţiilor de către utilizatori.

Hiperlegăturile reprezintă o asociere între un text sau o imagine (vizibile pe ecran) şi un URL, cu ajutorul cărora pot fi accesate intuitiv diversele resurse disponibile în Internet, în general fiind vorba despre documente HTML. Există câteva recomandări generate de studiile de utilitate în ceea ce priveşte structura acestora, astfel încât vizitatorii să aibă o experienţă cât mai plăcută în paginile site-ului.
Principalele trei reguli pe care textul hiperlegăturilor ar trebui să-l respecte au fost enunţate astfel39:
1. Textul hiperlegăturilor trebuie să aibă sens în text şi în afara hiperlegături. Nu trebuie introdus doar pentru a facilita asocierea URL-ului.
2. Textul trebuie să fie sugestiv în ceea ce priveşte destinaţia.
3. Textul nu trebuie să facă referire directă la procesul de hiperlegătură (exemplu negativ: >>>apasă aici<<<).
Dincolo de aceste reguli, considerate minime pentru realizarea unei hiperlegături intuitive şi uşor identificabile pentru utilizatori, mai există o serie de recomandări, una dintre cele mai importante fiind legată de utilizarea textelor cu minuscule, ca şi utilizarea URL-urilor în mod consistent (chiar dacă site-ul Facultăţii de Marketing poate fi apelat utilizându-se o serie de alias-uri, URL-urile ar trebui realizate exclusiv pe baza adresei principale, www.marketing.ase.ro). Pe lângă posibila confuzie creată în rândul utilizatorilor, browserele menţin o evidenţă a paginilor vizitate recent – aşa-numita History – pentru a optimiza timpul de acces şi a informa utilizatorii că au fost de curând pe pagina respectivă. Însă atunci când referinţele nu sunt utilizate în mod consistent, browserele nu pot oferi această informaţie. Din aceiaşi perspectivă şi pentru a nu solicita în mod suplimentar atenţia utilizatorilor, este preferabil ca hiperlegăturile, inclusiv cele active şi cele vizitate, să folosească culorile standard.
Utilizarea imaginilor pentru crearea hiperlegăturilor este utilă într-o serie de circumstanţe, în special în cazul bannerelor şi al reclamelor incluse în pagini, ca şi pentru imagini de tip icon şi butoane. Cu toate acestea, există o serie de probleme, incluzând faptul că imaginile nu se modifică pentru a indica o pagină vizitată anterior, vizualizate la rezoluţii extrem de mari textul lor poate deveni ininteligibil, iar în cazul utilizatorilor care navighează Internetul având selectată opţiunea de ignorare a pozelor (nu puţini, în special aceia cu o lungime de bandă redusă), hiperlegăturile bazate pe imagini sunt inutilizabile. În plus, hiperlegăturile bazate pe imagini sunt mult mai greu sesizabile de către vizitatori decât cele bazate pe text (distincţia dintre imaginile normale şi cele care au asociate URL-uri este dificil de observat).

Organizarea informaţiilor în interiorul site-ului este vitală pentru utilitatea acestuia din perspectiva vizitatorilor. Astfel, un studiu realizat de Morkes şi Nielsen (1997) a reliefat ca „un website este apreciat atunci când informaţiile sunt prezentate concis (58% dintre utilizatori), într-o formă simplă şi inteligibilă (47% dintre utilizatori), respectiv scrise într-o manieră obiectivă şi nu promoţională (45% dintre utilizatori)”35. Asta pentru că un utilizator tipic din Internet are tendinţa de a trece rapid de la o pagină la alta, încercând să găsească uşor informaţiile relevante, astfel încât textul paginilor este în mod ideal succint, incluzând o singură idee importantă per paragraf, eventual scoasă în evidenţă printr-o tehnică vizuală.
Un alt element important în realizarea unei pagini de succes este reprezentat de modul de concepţie al paginii. În general, se utilizează o analogie cu o pagină de ziar, în sensul că informaţiile relevante sunt puse la începutul paginii, sau pe prima pagină în cazul în care acestea sunt organizate în mai multe subpagini sau capitole. Astfel, utilizatorii pot decide rapid dacă sunt interesaţi sau nu de conţinutul informaţional al respectivei pagini. De asemenea, este utilă introducerea de separatori grafici pentru a distinge între diferitele secţiuni ale textului – cum ar fi coloanele, subcapitolele, sau secţiunile paginii care sunt distincte din punct de vedere logic. În plus, s-a constatat că utilizatorii regăsesc cu dificultate informaţiile în pagini extrem de lungi, practica generală în Internet fiind realizarea de pagini de cel mult 10 ecrane. În general, dacă se constată că paginile depăşesc această limită, este utilă separarea conţinutului în mai multe pagini, prevăzute cu elemente de navigaţie de tip „Pagina următoare”, „Pagina anterioră” şi „Cuprins” pentru o navigaţie facilă şi pentru a da utilizatorului sentimentul că structura prezentată fizic pe mai multe pagini este unitară din punct de vedere logic. De asemenea, paginile extrem de lungi pot fi prezentate mai succint prin renunţarea la o serie de detalii neesenţiale, în anumite cazuri putându-se opta pentru înlocuirea acestora cu hiperlegături către alte pagini, în care secţiunile scoase sau scurtate sunt explicate pe larg. Comunicarea trebuie să fie cât mai fluidă şi mai simplă, pentru a fi pe înţelesul cât mai multor utilizatori, aceştia dorind să asimileze informaţiile rapid şi cu efort minim. Autopromovarea sau construcţiile verbale argotice sau din jargon au un efect detrimental asupra clarităţii şi utilităţii percepute a paginii realizate. De asemenea, este util ca fiecare pagină a site-ului să fie prevăzută cu un titlu intuitiv şi clar, ca un element suplimentar de identificare a informaţiilor pe care le conţine.
De asemenea, utilizatorii sunt obişnuiţi să regăsească informaţiile utile în anumite secţiuni ale paginii36. Astfel, elementele care ţin de navigaţia în interiorul site-ului sunt căutate de regulă în zona din stânga sau de sus a paginii, în timp ce hiperlegăturile către pagini din afara site-ului sunt de regulă plasate în partea dreaptă sau în partea de jos a paginii. Motorul de căutare intern al site-ului este de regulă căutat fie în partea din dreapta sus, fie în stânga paginii, la jumătatea acesteia. De asemenea, bannerele ar trebui plasate în partea de sus, coşul de cumpărături în cazul magazinelor virtuale sunt de asemenea căutate în colţul din dreapta sus al paginii, în timp ce conţinutul informaţional al paginii ar trebui plasat în zona centrală, pentru a-i asigura o vizibilitate maximă.
De asemenea, atunci când este concepută o pagină trebuie avut în vedere faptul că utilizatorii adeseori pierd informaţii utile pentru simplu motiv că nu le văd. Asta pentru că adesea uită sau nu sunt dispuşi să facă efortul de a folosi bara de scroll de pe pagină şi astfel nu ajung la informaţiile aflate în afara ecranului principal (cel afişat în browser atunci când este accesată o pagină Web). Pentru a evita această problemă, informaţiile vitale din pagină ar trebui să se încadreze într-o rezoluţie de cel puţin 800 x 600, sau mai exact un chenar cu laturile de 750 x 425 de pixeli, restul spaţiului fiind utilizat de meniurile şi butoanele din interfaţa browserelor. În acest moment, majoritatea utilizatorilor Internet utilizează o rezoluţie de 1024 x 768 (40,5%), însă există şi un procent semnificativ de utilizatori cu o rezoluţie de 800 x 600 (22,5). De asemenea, există în continuare un procent de 2% dintre utilizatori care vizualizează paginile din Internet pe monitoare cu rezoluţie de doar 640 x 480, în timp ce 10% au rezoluţii de 1280 x 1024 sau mai mari. În plus, atunci când utilizatorii folosesc barele de scroll pentru a ajunge în diferite secţiuni ale paginii, nu se aşteaptă să găsească informaţii esenţiale, motiv pentru care atenţia lor este mai redusă.
Un alt aspect ce duce la creşterea utilităţii paginilor Web este dat de hiperlegăturile externe însoţite de texte explicative, considerate mult mai potrivite de către vizitatori37. Astfel de hiperlegături sunt percepute de vizitatori ca uşor de utilizat, inteligibile, plăcute vizual şi profesionale. Oricum, atunci când aceste explicaţii depăşesc trei rânduri ele devin obositoare pentru utilizatori, mai greu inteligibile şi, per ansamblu, mai puţin satisfăcătoare. Utilizatorii preferă textele explicative pentru că în foarte multe cazuri acestea oferă informaţii utile pentru ceea ce caută ei în Internet. În cazul unor hiperlegături externe care nu oferă decât textul hiperlegăturii, utilizatorii au senzaţia unei „sărituri oarbe”, fără să ştie ce anume îi aşteaptă la celălalt capăt al hiperlegăturii.
În cazul în care se doreşte realizarea unei liste de hiperlegături, studiile de utilitate au evidenţiat că cea mai bună metodă de realizarea a acestora este prin liste nenumerotate (bulleted lists)38. De asemenea, în lipsa simbolurilor grafice de delimitare a listelor, se poate apela la spaţii între rânduri. Astfel, acelaşi studiu arată ca o listă nenumerotată este percepută şi analizată de către vizitatori cu până la 25% mai rapid decât în cazul unei liste continue.

Există o multitudine de reguli, sfaturi sau principii de realizare a unui site. Este aproape imposibil ca o pagina să respecte toate aceste recomandări şi să fie în acelaşi timp funcţional. Cu toate acestea, cunoaşterea lor şi a motivelor care au stat în spatele formulării lor este esenţială, pentru a se putea lua o hotărâre în cunoştinţa de cauză legată de acceptarea limitărilor impuse de utilizarea lor, sau a insatisfacţiei pe care nerespectarea lor o poate genera în rândul utilizatorilor. De asemenea, având în vedere natura subiectivă a satisfacţiei utilizatorilor, acestea sunt strict reguli statistice, care nu garantează o satisfacţie totală în rândul clienţilor efectivi sau potenţiali, ci doar garantează o probabilitate mai mare de succes. Per total însă, utilizatorii tind să fie loiali acelor website-uri realizate cu respectarea principiilor de utilitate a paginilor.
Astfel, elementele de interfaţă ar trebui menţinute pe cât posibili simple şi funcţionale. În special realizatorii tineri de site-uri cad în capcana utilizării elementelor dinamice complexe, în special pentru a-şi demonstra capacitatea tehnică. Utilizatorii însă sunt interesaţi în primul rând de informaţii, „gadget”-urile fiind percepute în general ca o formă de distragere a atenţiei de la conţinutul informaţional, generând în marea majoritate a cazurilor nu apreciere pentru îndemânarea realizatorilor, ci frustrare31. Reducând elementele vizuale pe cât posibil, se va realiza o expunere superioară a celor esenţiale, păstrate în pagină.
De asemenea, nu este obligatorie ocuparea întregului conţinut al paginii. Spaţiile libere la rândul lor pot contribui la lizibilitatea şi aerul lejer al paginii, la fel cum elementele vizuale atent folosite duc la creşterea gradului de reţinere a informaţiilor din pagină32. Utilizarea spaţiilor libere este în general mai folositoare decât crearea de structuri artificiale în cadrul paginii, în cadrul cărora să fie organizate obiectele prezentate, fiind în acelaşi timp mai plăcută din punct de vedere estetic.
O pagină trebuie concepută având tot timpul în vedere utilizatorii, care trebuie să fie permanent conştienţi despre acţiunile care le sunt permise în cadrul paginii, rezultatele acestora, ca şi modalitatea prin care aceste acţiuni pot fi întreprinse. Spre exemplu, un buton sugera vizitatorilor faptul că poate fi apăsat (click cu mouse-ul) sau din contră, că este inactiv (pare deja apăsat, sau textul este încercuit). Similar, obiectele care nu pot fi utilizate activ nu ar trebui să fie prezentate în aceiaşi manieră precum cele active (texte de culoare albastră subliniate) pentru a nu induce confuzie în rândul utilizatorilor. În aceiaşi categorie intră şi imaginile de tip icon, cele mari şi cu un conţinut simplu fiind preferate de către utilizatori celor de dimensiune redusă şi cu un conţinut complex33. Etichetele descriptive, precum „salvează”, „înapoi” sau „browse” sunt cea mai bună soluţie pentru a sugera utilizatorilor acţiunile asociate diferitelor elemente vizuale din pagină.
O structură comună şi echilibrată a paginilor site-ului reprezintă un alt element major în realizarea unui website apreciat de către publicul ţintă. La nivel subconştient, mintea umană caută în permanenţă o ordine în spaţiul ambiant. Chiar dacă nu există o structură predefinită, mintea umană va încerca să impună o astfel de structură34. Spre exemplu, atunci când se poziţionează o serie de elemente în ecran, cele de importanţă maximă ar trebui să ocupe partea superioară şi centrală a acestuia, în timp ce elementele de o relevanţă secundară ar trebui poziţionate în lateral şi în josul paginii. Similar, obiectele vizuale mari ar trebui plasate către centrul paginii, în timp ce obiectele vizuale mai mici ar trebui să se afle către margini.
Unitatea elementelor de interfaţă în ansamblul paginilor site-ului este esenţială în realizarea unui sentiment de apartenenţă a acestora într-un sistem funcţional unic. Astfel, elementele de interfaţă ar trebui să fie similare în aspect şi funcţionalitate la nivelul întregului website. Similar, elementele grafice precum fundalul, tipul, culoarea şi mărimea fontului, împărţirea generală a paginii sau tipul de butoane trebuiesc folosite în mod consistent în ansamblul site-ului şi în conformitate cu aşteptările utilizatorilor.
Un alt element important în realizarea unui website apreciat de către vizitatori este dat de activităţile de mentenanţă a acestuia. Verificarea frecventă şi completă a informaţiilor şi a elementelor active din cadrul site-ului adeseori duce la descoperirea unor probleme de utilitate care, necorectat, pot duce la scăderea traficului din site. În plus, este percepută ca o dovadă de profesionalism şi respect pentru utilizatori să răspundeţi mesajelor de feedback primite (în acest moment, doar 60% dintre site-urile din Internet care au formulare de feedback răspund utilizatorilor care îi contactează). În plus, înainte de a fi promovat în Internet, paginile trebuiesc verificate atent pentru a fi eliminate greşelile de ortografie sau exprimare, care duc la o percepţie negativă printre vizitatori (produsele şi informaţiile oferite vor fi percepute ca fiind de o calitate inferioară).
În sfârşit, datorită limitărilor inerente standardului HTML, diversele browsere au făcut extensii proprii ale acestor limbaje, extensii care nu sunt recunoscute în multe cazuri de către celelalte browsere (meniurile active realizate în JavaScript sunt funcţionale în Netscape Navigator, dar nu şi în Internet Explorer, acesta interpretând limbajele JScript şi VisualBasic). Aşadar, realizarea paginilor care nu pot fi complet vizualizate în anumite browsere conduce la insatisfacţie în rândul utilizatorilor acestora, pierzându-se astfel dintre utilizatorii potenţiali ai website-ului. Similar, paginile realizate cu ajutorul standardului HTML apar uşor diferit pe echipamente hardware cu rezoluţii diferite, motiv pentru care este utilă verificarea aspectului paginilor pentru principalele rezoluţii utilizate de către utilizatorii Internet. În sfârşit, testarea aspectului şi funcţionalităţii site-ului pe diverse platforme (PC, Apple, SUN, PDA, etc.) este recomandabilă în cazul în care utilizatorii vor accesa paginile folosindu-se de o paletă largă de soluţii hardware.
Utilizarea unui nume de domeniu intuitiv şi reprezentativ poate fi unul dintre elementele esenţiale ale succesului în Internet. De asemenea, site-ul ar trebui înregistrat cu un număr de alias-uri (adrese alternative), pentru a creşte probabilitatea ca utilizatorii să îl găsească rapid.

Procesul de realizare a unui website în general este compus din patru etape distincte: planificarea, pregătirea, crearea şi implementarea acestuia.
1. Planificare
Planificarea realizării unui site, în Internet sau în oricare altă reţea, implică înţelegerea condiţiilor specifice şi a limitărilor inerente acestui instrument de marketing. Primul element care necesită clarificat îl reprezintă obiectivele de marketing ale site-ului realizat. Creşterea notorietăţii organizaţiei, sporirea vânzărilor sau strângerea de informaţii despre clienţii efectivi şi cei potenţiali reprezintă obiective posibile ale unui astfel de instrument, cu efecte directe asupra tipul şi complexităţii site-ului planificat. Astfel, poate fi vorba despre un site de prezentare a organizaţiei, despre un magazin virtual, despre un site axat în special pe relaţiile cu clienţii, sau pur şi simplu un site care să ofere elemente de divertisment. Costurile creării şi operării unui astfel de site sunt printre primele pe această listă, completată de alte elemente logistice, precum spaţiul pe server disponibil, lungimea de bandă pusă la dispoziţie pentru comunicare sau personalul implicat în realizarea proiectului. De asemenea, identificarea vizitatorilor potenţiali, a profilului lor demografic şi a aşteptărilor pe care le vor avea reprezintă un alt element important care trebuie stabilit în această etapă iniţială.
Selectarea instrumentelor de realizare a website-ului se realizează de asemenea în această etapă. Astfel, se poate opta pentru realizarea unor pagini direct în codul sursa HTML, cel utilizat de programele din categoria clienţilor de web pentru vizualizarea paginilor, sau în cazul în care se doreşte realizarea unei aplicaţii complexe, din categoria magazinelor virtuale sau a forumurilor se poate alege un limbaj de programare adaptat pentru aplicaţiile din Internet, precum Java RMI, DCE, DCOM, ASP sau PHP. Sau se poate opta pentru utilizarea unui program din categoria editoarelor HTML, care generează pagini web într-un mod vizual, exemplele din această categorie incluzând Microsoft FrontPage, Macromedia DreamWeaver, Adobe PageMill sau NetObject Fusion. De asemenea, în această fază se ia decizia în ceea ce priveşte realizarea unui server Web propriu sau închirierea unui spaţiu de găzduire pe serverul unei companii specializate în acest tip de serviciu.
2. Pregătirea instrumentelor
Etapa de pregătire a site-ului presupune în primul rând determinarea conţinutului acestuia. În funcţia de scopurile specificate în etapa anterioară şi de tipul site-ului ce va fi realizat, este identificat şi sistematizat conţinutul informaţional al paginilor, elementele multimedia pe care acestea le vor conţine (logo-ul companiei, grafice, sunete, prezentări video), fonturi şi alte elemente care ţin de formatarea paginilor.
3. Codificare
Etapa cu numărul trei presupune crearea efectivă a paginilor din website. Conceperea aspectului general al paginilor din website este un alt element realizat în această primă fază. Pagina principală, cea pe care vor fi îndrumaţi utilizatorii la prima lor vizită pe website, reprezintă cel mai important element al proiectului, fiind în general şi primul conceput. Activităţile din această etapă în general constau în formularea textelor, crearea imaginilor, a structurii de navigaţie din site, a hiperlegăturilor interne şi externe, ca şi a elementelor active, precum meniurile, butoanele sau formularele interactive.
În spatele oricărei pagini vizibile în Internet există o sursă realizată folosindu-se standardul HTML (HyperText Markup Language). Etichetele (tag-urile) HTML sunt incluse în documentele de tip text într-un mod direct (fără a mai fi nevoie de compilare, precum în cazul limbajelor de programare), acestea fiind apoi interpretate de către programele din categoria clienţilor web (cunoscute şi sub denumirea de browsere) precum Microsoft Internet Explorer, Netscape Navigator, Mozilla sau Opera. Etichetele HTML precizează browserelor modul în care va fi afişat conţinutul documentelor sursă, inclusiv elementele multimedia (poze, audio, video) şi cele active (meniuri, butoane, etc.).
4. Implementare
În sfârşit, după ce site-ul este realizat, urmează etapa implementării sale, mai exact a „ridicării” pe un server Web pentru a putea fi vizibil în Internet. Această etapă debutează cu testarea şi verificarea amănunţită a tuturor paginilor şi informaţiilor pe care acestea le conţin, atât offline, în afara reţelei, cât şi după publicare, pentru a putea fi îndepărtate eventualele discordanţe, erori sau disfuncţionalităţi. După ce se stabileşte că site-ul este în totală concordanţă cu specificaţiile sale şi perfect funcţional, se trece la etapa de promovare a sa, fără de care obiectivele sale de marketing, formulate în etapa iniţială de realizare, sunt imposibil de atins.

Există o serie de probleme care se impun a fi luate în considerare atunci când o firmă îşi proiectează prezenţa pe Web:
• autentificarea şi siguranţa tranzacţiilor;
• securitatea site-ului;
• intimitatea;
• codificarea;
• verificarea identităţii. Autentificarea şi siguranţa în tranzacţii
Desfăşurarea activităţii de marketing prin intermediul Web-ului presupune implicarea într-o serie de probleme legate de autentificare, cum ar fi autentificarea:
• datelor;
• persoanelor;
• produselor;
• tranzacţiilor.
La fel ca în cazul tranzacţiilor încheiate prin poştă, telefon sau prin prezenţă ambelor părţi la faţa locului, tranzacţiile desfăşurate prin intermediul Internetului nu vor fi niciodată perfect sigure, dar unele precauţii pot duce la reducerea riscurilor până la un nivel rezonabil.
Tranzacţiile sigure – prin intermediul cărţilor de credit, achiziţionarea simbolurilor de bani virtuali, înfiinţarea de conturi, etc. – reprezintă o arie aflată în creştere pentru afacerile desfăşurate pe Web.
Iată câteva soluţii curente la problemele de securitate:
• crearea unui cont - în acest caz consumatorul sau firma parteneră încheie o serie de aranjamente off-line pentru efectuarea plăţilor ( prin telefon, mail, fax, etc.) prin intermediul unei cărţi de credit sau prin înfiinţarea unei linii de credit. Comenzile pot fi date apoi utilizând formulare aflate pe paginile Web sau prin e-mail:
• achiziţionarea de valută virtuală - sistemul implică achiziţionarea simbolurilor de bani virtuali pentru a fi folosiţi la efectuarea plăţilor către firmele care acceptă această formă de plată. Deşi mai flexibil (sistemul) decât crearea unui cont, există totuşi o problemă legată de securitatea codurilor transmise de-a lungul Internetului, precum şi numărul limitat al firmelor care folosesc acest sistem.
E-mail codificat - în acest caz mesajul este codificat şi transmis utilizând una dintre următoarele: Secura MIME mail, codificarea PGP, HTTP, Secure Sickets Layer, astfel încât o firmă să-şi poată aplicaţii transmite, în condiţii de securitate, cartea de credit sau alte date senzitive direct către firma parteneră prin Internet.
Securitatea site-ului
Majoritatea firmelor sunt îngrijorate privitor la faptul ca cineva străin să poate să obţină de pe site-ul lor informaţii aferente tranzacţiilor, să pătrundă şi să schimbe datele sau chiar să le distrugă. În majoritatea cazurilor aceste îngrijorări pot fi înlăturate prin metodele existente:
♦ Firewall ( zid de foc) - un firewall constă într-o combinaţie a hardware-lui cu software-ul şi asigură doar intrarea autorizată în sistem. Crearea unui firewall este un proces foarte sofisticat şi de obicei este întreprins doar de marile firme care au servere proxy dedicate.
♦ Computer Emergency Response Team CERT) are un rol cheie pentru securitatea
Internet-ului, care a evidenţiat cât de vulnerabil este Net-ul. CERT-ul furnizează 24 de ore din 24 asistenţă tehnică pentru a răspunde la incidentele de securitate, precum şi diverse informaţii, liste de discuţii, documente, sesiuni de instruire. O parte a documentaţiei CERT poate fi accesată la : http://www.cert.org/.
♦ Criptarea - criptarea este un proces prin intermediul căruia are loc codificarea materialului astfel încât informaţia să devină relativ inaccesibilă. Acum sunt disponibile metode de criptare pentru spargerea cărora unui calculator i-ar trebui 100 de ani pentru a încerca toate variantele posibile. Procesul de criptare începe prin codificarea mesajului sau a fişierului care urmează a fi transmis folosind o cheie sau un algoritm. Mesajul astfel codificat este apoi trimis pe Internet. Destinatarul utilizează apoi un software de decriptare, folosind cheia mesajului. Materialul este astfel reprocesat în forma sa originală.

1. Oferirea unui serviciu
Pentru a atrage noi vizitatori şi pentru a menţine revizitări repetate, trebuie oferit un serviciu. Cel mai bun mod de a asigura succesul pretinde să fie incluse toate informaţiile de care are nevoie vizitatorul, informaţii care trebuie să fie actualizate la timp pentru a-l face să revină. De asemenea este nevoie şi de un site bine proiectat care să ofere posibilitatea de acţionare rapidă pentru ca vizitatorii să nu fie descurajaţi de viteza redusă de încărcare a site-ului.
2. Informarea la timp
Pentru a te asigura că vizitatorii se opresc regulat la site-ul tău , trebuie să incluzi informaţii actualizate despre produsele şi serviciile tale sau informaţii care le-ar putea fi folositoare. Informarea clienţilor Internet la timpul oportun poate fi un avantaj concurenţial foarte mare.
3.4.3. Feed back
Site-ul trebuie menţinut interactiv iar vizitatorii trebuie încurajaţi să realizeze feedback prin exprimarea opiniei despre serviciul sau produsul respectiv, încurajaţi chiar şi pentru simplu fapt de a semna în cartea de oaspeţi sau furnizarea de noi informaţii.
4. Cerinţe globale
Marketerul trebuie să se asigure că furnizează informaţii relevante pentru audienţa globală. El trebuie să se gândească la cum pot diferi necesităţile unui client local de cele ale altor vizitatori de pe alte continente. Aceasta poate fi la fel de simplu ca includerea informaţiilor la distribuitorul mondial sau realizarea de pagini traduse în diferite limbi.
5. Adâncimea informaţiei
Marketerul trebuie să se asigure că site-ul se caracterizează printr-o suficientă adâncime a informaţiei. Dacă realizează un echivalent al catalogului de produse nu trebuie să fie surprins dacă utilizatorii nu-l vizitează regulat. Vizitatorii vor aprecia orice valoare adăugată şi orice informaţie suplimentară.
6. Integrearea marketingului pe Internet
Aşa cum s-a mai menţionat efortul şi bugetul de marketing pentru site-ul Web trebuie integrate în cadrul marketingului general al firmei. În cazul unei firme mari, aceasta trebuie să se asigure că toţi cei din departamentul de marketing ştiu despre site-ul Web şi cunosc modul lui de funcţionare. În cazul unei firme mici, va fi folositor ca sarcinile de marketing - cele de marketing tradiţional şi cele de marketing online – să fie incluse împreună într-o agendă a activităţii, a costurilor şi rezultatelor.
7. Participarea pe Internet
Una dintre cele mai bune forme de marketing este să ieşi şi să fii auzit. Pe Internet, aceasta înseamnă să participi la grupurile de discuţii, să răspunzi la mesajele prin poştă electronică şi să te asiguri că site-ul este actualizat.
8. Design impecabil
Designul “impecabil” presupune ca pagina Web să fie ordonată dar mai ales să nu conţină prea multe fişiere de imagini mari care să se ruleze într-un timp lung. De exemplu, dacă se fac eforturi pentru a crea un site bogat s-ar putea să eşueze datorită prea multor grafice care durează minute în şir pentru a fi derulate sau copiate. Aici este momentul în care trebuie realizat echilibrul între munca de creaţie şi cea de marketing.
9.Considerarea tuturor opţiunilor
Fereastra principală a companiei va fi site-ul Web, totuşi nu trebuie neglijate şi celelalte posibilităţi Internet pentru a promova compania şi calităţile ei.
10. Precauţie, securitate şi obiceiuri
Internetul şi Web-ul sunt atât de noi multor firme, încât acestea au doar o idee vagă asupra bunelor practici şi căilor de urmat pentru a evita neplăcerile pe Internet. Ceea ce se cere este o oarecare precauţie şi cunoaşterea culturii Internetului.
11. Politicile acceptabile de utilizare
Majoritatea reţelelor conectate la Internet sunt guvernate de aşa numitele politici acceptabile de utilizare (PAU). Utilizatorii, mari şi mici, trebuie să respecte aceste politici.
Practic, aproape toate reţelele interzic publicitatea nesolicitată şi spamming-ul. Termenul de spamming se referă, în jargonul Internetului, la trimiterea de e-mail nesolicitat către grupuri mari de utilizatori sau a mesajelor într-un număr mare de grupuri de discuţii. Aceasta , însă, nu constituie interzicerea completă a publicităţii, ci doar faptul că o firmă nu-şi poate face publicitate nesolicitată. Această prohibiţie a publicităţii nesolicitate face din paginile Web o modalitate ideală pentru publicitate- fiecare vizită către pagina unei firme fiind “solicitată” de către vizitator.
În media tradiţională, publicitate se face oriunde – la TV, în ziare, pe autobuze, prin telefon,etc. Pe Internet, însă, publicitatea deranjantă este interzisă prin PAU şi nu este agreată de către cetăţenii reţelei – potenţialii clienţi ai unei firme.
Activităţile de marketing, pe de altă parte, se pot desfăşura prin câştigarea de vizibilitate. Site-ul Web este sediul virtual al unei firme unde aceasta poate să-şi vândă produsele şi serviciile. Trucul constă în a-i determina pe navigatori să viziteze pagina firmei. Proiectarea paginii astfel încât să fie interesantă şi uşor de găsit este cea mai bună publicitate pe Internet.
12. Securitatea

În continuare va fi prezentat schematic un plan de marketing pe internet pentru a ilustra principalii paşi pe care trebuie să-i facă cel ce se lansează pe Internet:
1. înregistrarea numelui domeniului;
2. modul de abordare şi de acces la internet;
3. proiectarea şi crearea site-ului Web;
4. anunţarea noului site Web la jurnalele de comerţ;
5. înregistrarea site-ului Web cu motoare de căutare;
6. supunerea site-ului Web recenziilor revistelor de specialitate; auditul site-ului;
7. includerea adresei URL- ului Web în publicitatea offline a firmei;
8. crearea unei semnături pentru poşta electronică şi grupurile de ştiri;
9. găsirea grupurilor de ştiri relevante;
10. petrece cât mai mult timp pentru a citi şi a participa la grupurile de ştiri.
11. luarea în considerare a schemelor alternative de marketing cum sunt bannerele şi legăturile reciproce;
12. asigurarea faptului că site-ul Web este permanent actualizat şi că se răspunde la mesajele prin poşta electronică.

1. Identificarea problemei
Identificarea problemei depinde de cât de mult este implicată firma în mediul digital. Pentru cei care sunt abia în faza de a se lansa pe Internet, trebuie mai întâi să identifice oportunitatea lansării lor pe Internet, aşa cum am arătat la punctul anterior Pentru cei care sunt deja prezenţi în spaţiul virtual, în cyberspace, ar putea să se întrebe care sunt problemele de marketing din anul respectivul. Dacă au un produs complex sau inovator pe care clienţii nu-l înţeleg, s-ar putea să aibă nevoie de o soluţie care să aibă în vedere proiectarea unei prezentări pe site sau să editeze un CD. Dacă reprezentanţii compartimentului Servicii pentru Clienţi sunt nemulţumişi de faptul că trebuie să răspundă mereu la aceleaşi întrebări poţi rezolva această problemă cu un “bulletin board system”, sau poate firma are nevoie de implementarea unui sistem ”Electronic Data Interchange”. Cei care sunt prezenţi în reţeaua Internet poate că au nevoie să-şi actualizeze site-ul la noile schimbări în imaginea sau activitatea firmei, sau să- l proiecteze interactiv, etc.
2. Stabilirea obiectivelor
Ce rezultate se urmăresc să se realizeze prin campania de cybermarketing ? Atunci când se alege platforma digitală care se doreşte a fi utilizată, se stabilesc mai întâi care sunt obiectivele concrete ce trebuie atinse prin efortul de marketing. La sfârşitul campaniei, care sunt rezultatele cuantificabile care se doresc a fi raportate? Stabilirea obiectivelor ajută la clarificarea şi definirea demersului de marketing pe Internet. Exemple de astfel de obiective au fost arătate în capitolul 1.
Alte obiective s-ar putea referi la creşterea vizibilităţii site-ului, la creşterea numărului de vizitatori, sau îmbunătăţirea comunicării interactive cu clienţii, etc.
3. Stabilirea tipului de strategie
Tipul strategiei se stabileşte la fel ca şi în marketingul clasic în funcţie de poziţia faţă de caracteristicile pieţei după cum rezultă în următorul tabel:

1.Dinamica pieţei	2. Structura pieţei	3.Schimbările pieţei	4.Exigenţele pieţei	5.Nivelul competiţiei
a. Strategia creşterii	a. Strategie nediferenţiată	a. Strategie activă	a. Strategia exigenţelor ridicate	a. Strategia ofensivă
b. Strategia menţinerii	b. Strategie diferenţiată	b. Strategie adaptivă	b. Strategia exigenţelor medii	b. Strategia defensivă
c. Strategia restrângerii	c. Strategie concentrată	c. Strategie pasivă	c. Strategia exigenţelor reduse
Din variantele propuse se în tabelul de mai sus, se alege tipul strategiei.

4. Integrarea în strategia generală
Integrarea în strategia generală de marketing a firmei este foarte importantă cu atât mai mult cu cât marketingul pe Internet reprezintă un element complementar marketingului clasic. De aceea trebuie avută în vedere concordanţa permanentă dintre mijloacele clasice şi cele pe Internet referitoare la imaginea firmei, misiunea firmei, la tot ceea ce ţine de identitatea firmei ce s-a lansat pe Internet, logo, slogan, politică, profesionalism, promptitudine. Strategia de marketing a întreprinderii trebuie concepută în mod unitar, alegerea ponderii şi tipului de activităţi care sunt repartizate fiecărui tip de instrumente – clasice şi virtuale - fiind privite prin prisma indicatorului total de eficienţă.
3.2.5. Alocarea resurselor
Care este bugetul propus pentru proiectul de realizare a activităţilor de marketing pe Internet? Nu trebuie să ne lansăm într-un program dacă nu poate fi îndeplinit decât până la jumătate. Este mai bine să începi cu un mic succes decât cu un eşec spectaculos.
3.2.6. Executarea planului
Aceasta înseamnă trecerea de la teorie la practică. Paşii care trebuie făcuţi sunt prezentaţi la subpunctul 3.3 – Planul de marketing pe Internet.
3.2.7. Examinarea rezultatelor – măsurarea succesului
După testarea planului, este timpul să se evalueze cât de aproape s-a ajuns faţă de obiectivele propuse. Ce s-a realizat, ce s-a învăţat în timpul desfăşurării planului? Cum poate fi îmbunătăţit data viitoare? Trebuie folosit feedback-ul pentru a se îmbunătăţii continuu campania de marketing digital.
Deşi pare greu de comensurat succesul, există însă, câteva căi de măsurare a traficului şi a numărului de vizitatori pe site-ul respectiv.
Una din cele mai populare scheme este de a adăuga la site-ul Web un contor al vizitatorilor. O a doua cale este de a te uita în jurnalul de acces al serverului. Dacă ai unul personal, softul serverului va deţine un fişier care păstrează adresele Internet ale fiecărui vizitator şi pagina Web sau imaginea la care s-au uitat. Dacă foloseşti un ISP, trebuie să te asiguri că acesta îţi poate da acces la jurnale (logs), altfel ar fi imposibil de măsurat traficul. Fiecare linie în jurnalul de acces înregistrează un “hit” (lovitură). Un hit este înregistrat de fiecare dată când un utilizator se uită la o pagină Web diferită, deschide o imagine grafică sau încarcă un fişier. Dacă un utilizator se uită la patru sau cinci pagini, fiecare cu mai multe imagini, un singur utilizator va fi înregistrat cu 10 sau 20 de hituri în jurnalul de acces. Totuşi nu trebuie să ne bazăm numai pe numărul de hituri; acestea sunt utile statistic, dar jurnalul de acces este mai exact şi mai important. Un hit este util pentru a spune care parte a site-ului Web este mai populară. Fiecare linie din jurnalul de acces adresa vizitatorului şi pagina Web pe care a vizitat-o, deci este relativ uşor să vezi dacă o nouă pagină Web se dovedeşte a fi populară sau să verifici răspunsul la o ofertă specială la care ai făcut reclamă într-o anumită pagină.
Jurnalele de acces sunt stocate ca fişiere text care pot fi încărcate de la ISP , folosind FTP, şi pot fi deschise cu orice procesor Word. în mod normal, ele sunt aranjate după oră şi zile. Dacă vrei să ştii câte persoane au vizitat de fapt site-ul, poţi doar să numeri adresele diferite ale utilizatorilor care apar în în jurnalul de acces sau foloseşte un contor de vizitatori.
Există anumite browsere care stochează informaţii despre site-ul anterior la care s-au uitat vizitatorii tăi. Acestea sunt un instrument util pentru a reface itinerariul vizitatorilor şi pentru a verifica dacă există un punct comun pentru toţi vizitatorii. Poate că ei pornesc de la un anumit motor de căutare, sau au vizitat acelaşi site comercial înainte; s-ar putea chiar contacta acel site şi să se sugereze un banner publicitar. În sfârşit, vizitatorii pot fi încurajaţi să se semneze într-o carte de oaspeţi, oferindu-li-se un premiu sau ceva similar.
Dacă acestea au fost modalităţile practice de a măsura succesul, există însă şi indicatori ai eficienţei marketingului pe Internet:
♦ reacţiile consumatorului – formale şi informale (cercetare de marketing);
♦ accesul - cine face vizita, cât timp consultă, analiza numărului de accesări, identificarea site-ului cu traficul cel mai intens, etc;
♦ activitate - semnăturile lăsate în cartea oaspeţilor, numărul de formulare completate ( o analiză a ceea ce face utilizatorul, acţiunile întreprinse de el);
♦ vânzările/tranzacţiile – volumul lor;
♦ volumul valoric al serviciilor de publicitate prestate – cine cumpără reclama pe site-ul firmei , cât de mult plăteşte;
♦ atenţia acordată de către mass media – on -line şi off-line, reportaje, citări, articole;
♦ cereri de conexiuni încrucişate – cât de multe şi de la cine.