Cyber Marketing si Marketing Internet

Cu toate că Internetul reprezintă o reţea gigantică la nivel mondial, riscurile asociate securităţii acestuia nu sunt foarte diferite de cele asociate cu fiecare sistem informatic în parte, ci doar mai ridicate. În plus, lipsa unor controale adecvate la nivelul reţelei face Internetul cu atât mai vulnerabil la infracţiunile clasice din domeniu. Aceasta pentru că Internetul a fost iniţial conceput pentru a încuraja diseminarea informaţiilor, şi nu pentru a le bloca în vreun fel. În plus, pedepsele legale pentru infracţiunile din Internet sunt sensibil mai mici decât cele similare din lumea reală, în unele ţări aceste pedepse lipsind cu desăvârşire!
Interceptarea şi manipularea ilegală a datelor reprezintă o primă astfel de categorie. În fapt, este relativ simplă să interceptezi, modifici, recrutezi pachetele de date care sunt transmise în Internet, şi este o practică petrecută de nenumărate ori. Controalele acestui tip de risc includ canalele de comunicaţie dedicate (de tipul reţelelor ATM), tehnologie SSL (un protocol de comunicaţie cu un nivel superior de securitate) şi algoritmi de criptare a datelor transmise în Internet.
Riscul accesului neautorizat la date reprezintă o altă problemă majoră asociată securităţii (sau mai degrabă lipsei acesteia) în Internet. Sunt celebre cazurile în care hackerii capătă controlul absolut asupra sistemelor informatice utilizate pentru disponibilizarea diferitelor servicii în Internet. Angajaţi interni cu intenţii ostile sau parteneri externi, incluzând spionii politici şi economici, se prevalează de aceste tehnici pentru a accesa informaţii confidenţiale. Sau, mai des în cazul website-urilor, pur şi simplu acestea sunt atacate pentru a pune un „graffiti” pe paginile acestora, după cum a fost cazul Departamentului de Justiţie din Statele Unite în 1997, când sigla paginii a fost transformată astfel încât să apară „Departamentul de Injustiţie”. În general, auditul sistemelor informatice presupune şi existenţa unui aşa-numit test de penetrare, pentru a determina vulnerabilitatea unui sistem informatic la acest tip de atac. Ca apărare, cele mai bune soluţii sunt cele din categoria programelor firewall setate cu atenţie, ca şi politicile de acces şi de parole la nivelul reţelei client, care trebuie să reflecte riscul sistemelor investigate de a se confrunta acu astfel de ameninţări. De asemenea, complexitatea acestui tip de ameninţări de securitate informaţională presupune în multe cazuri utilizarea unui serviciu externalizat de securitate IT. Atacurile din categoria împiedicării utilizatorilor legitimi să acceseze serviciile unui website reprezintă o ameninţare de dată recentă în Internet şi se produc în general prin lansarea, din diverse adrese şi simultan, a unui număr foarte ridicat de cereri către un server, împiedicându-l astfel să răspundă cererilor legitime, şi în anumite cazuri scoţându-l cu totul din funcţiune. Pentru preîntâmpinarea acestor probleme, serverele sunt prevăzute cu controale stricte ale accesului utilizatorilor externi şi cu servicii de alertare atunci când resursele informatice sunt suprasolicitate.
Sub denumirea de web spoofing este cunoscută practica asumării identităţii unei alte persoane în Internet. Identificarea în Internet se realizează, atunci când nu sunt folosite parole, pur şi simplu pe adresa IP proprie pe care fiecare calculator o face cunoscută de fiecare dată când transmite mesaje în Internet. Aşadar, tot ceea ce trebuie să facă cineva pentru a-şi asuma o altă identitate în Internet este să utilizeze această adresă IP. Nu este chiar atât de simplu cum sună, dar nici chiar atât de complicat şi procesul este din nou unul extrem de frecvent. În plus, prin spoofing se pot intercepta mesajele legitime către o anumită destinaţie, precum magazinele virtuale, scopul principal al hackerilor fiind acela de a intercepta mesajele care conţin informaţii sensibile, precum numărul şi codul cărţilor de credit.
Aşa numiţii „gândaci” din web (web bugs) seamă cu fişierele cookie, în sensul că urmăresc utilizatorii, însă fără să se rezume la paginile unui singur website, ci îi urmăresc practic oriunde se îndreaptă. Cea mai bună metodă de a controla acest risc este, din nou, utilizarea de programe din categoria firewall.
În general, un firewall reprezintă cea mai la îndemână şi mai complexă metodă de a reduce riscurile asociate cu securitatea din Internet. Un astfel de program este conceput să examineze întregul trafic care se desfăşoară între sistemul sau reţeaua pe care o protejează şi Internet, determinând, pentru fiecare pachet, dacă acesta reprezintă o comunicaţie legitimă sau ilegitimă. Ca regulă generală, un astfel de sistem trebuie setat astfel încât să respingă orice tip de comunicaţie, cu excepţia acelora care sunt în mod specific permise.
În sfârşit, banalii şi tradiţionalii viruşi informatice reprezintă încă cea mai răspândită formă de atac, în Internet aceştia căpătând denumirea de vierme (worm). În general, copii ale acestor programe intră în sistemele informatice ca ataşamente ale mesajelor e-mail, sau ataşaţi unor programe software pe care utilizatorii le încarcă în mod inocent pe calculatoarele lor. De la virus la virus, acţiunile dăunătoare pe care aceştia le pot genera includ ştergerea datelor, defectarea echipamentelor hardware prin forţarea unor utilizări improprii, sau, mai recent şi mai frecvent în Internet, deschiderea de căi de acces pentru utilizatorii externi în maşinile teoretic protejate prin programe de tip firewall. Tot în mod tradiţional, cea mai bună metodă de a preîntâmpina acest risc este utilizarea de programe antivirus, actualizate frecvent (de câteva ori pe zi, prin Internet, în cazul programelor antivirus competitive) pentru a răspunde tot timpul ultimelor versiuni identificate ale viruşilor care se răspândesc continuu în Internet.
Numărul şi tipul riscurilor la adresa securităţii în Internet sunt limitate numai de imaginaţia persoanelor cu intenţii ostile care se manifestă în acest mediu. În general, aceste riscuri sunt controlate printr-un ansamblu de măsuri care includ o bună politică organizaţională, ce impune utilizarea unor politici şi standarde adecvate şi realizează o educaţie corespunzătoare a personalului, printr-o securitate fizică a accesului la echipamentele hardware şi software utilizate direct sau indirect pentru disponibilizarea serviciilor în Internet, ca şi pentru controlul accesului logic la resurse, prin parole, conturi de utilizator şi drepturi diferenţiate de acces. De asemenea, la nivelul comunicaţiei în Internet este recomandabilă utilizarea unor tehnologii de criptare a datelor, precum protocoalele SSL sau SET (la nivel minim), însoţite, bine înţeles, de programe din categoria firewall şi antivirus, furnizate de producători recunoscuţi pe respectivele pieţe.

Un website este confruntat cu o serie de riscuri de securitate, preocuparea webmasterului fiind aceia de a face tot ce-i stă în putinţă de a minimiza aceste riscuri. Adunând în aceiaşi reţea mondială populaţia întregului glob, Internetul a devenit astfel şi locul în care pot fi lansate, la fel de uşor şi de rapid ca în cazul ofertelor de marketing direct prin e-mail, atacuri informatice care să, după cum s-a demonstrat în trecut, să afecteze zeci de milioane de utilizatori într-un decurs de zile, sau chiar de ore.
Ameninţările la adresa securităţii în Internet, vaste ca abordare şi extindere, au fost grupate în general în subcategorii precum modificarea, ştergerea sau accesul, neautorizat la date, la resursele hardware şi software, copierea neautorizată a datelor, împiedicarea utilizatorilor legitimi să folosească diferite resurse informatice, şi, în sfârşit, infracţiunile din categoria celor care implică Internetul pentru a obţine în mod ilicit informaţii sau bunuri financiare şi materiale. Furtul din bănci cu ajutorul accesului Internet nu mai este demult o noutate, primele cazuri întâmplându-se cu mai bine de zece ani în urmă.
Pentru a trece în revistă câteva evenimente majore care au afectat securitatea serviciilor din Internet în ultimii ani, în 1999 Yahoo! a fost nefuncţional pentru câteva ore (pierzând în proces milioane de dolari) datorită unui atac din categoria prevenirii accesului legitim la informaţii. În aceiaşi zi şi din cauza aceluiaşi atacator au fost practic scoase din folosinţă website-uri precum CNN.com, eBay, şi Amazon.com. Tot în 1999, în decembrie, nu mai puţin de 300,000 de numere de cărţi de credit, împreună cu parolele aferente, au fost furate din baza de date a magazinului virtual CDNow.com, multe dintre ele fiind apoi folosite în tranzacţii frauduloase70. În martie 2000 virusul Melissa a atacat cutiile poştale ale utilizatorilor din întreaga lume, pierderile estimate în urma sa depăşind 80 de milioane de dolari. Un an mai târziu, un grup de hackeri au recunoscut în faţa tribunalului utilizarea frauduloasă, pentru ei şi clienţii lor, a cardurilor telefonice, fraudă ce a afectat companiile de telefonie din Statele Unite Sprint, AT&T şi GTE la o valoare totală estimată de 10 milioane de dolari.

Pe lângă exigenţele de ordin general pe care un website trebuie să le satisfacă, acele instrumente folosite în scopuri de marketing (practic, majoritatea celor disponibile în Internet) ar trebui să satisfacă şi o serie de criterii direct legate de activitatea de Marketing.
Au fost înglobate aspecte care ţin de globalizare?
Internetul reprezintă un instrument în care distribuţia geografică a participanţilor este irelevantă, motiv pentru care reprezintă o modalitate ideală de adresare către piaţa globală. Însă deşi obstacolul geografic este depăşit, există în continuare un obstacol cultural care trebuie avut în vedere de către cei care se adresează unei audienţe mondiale. Astfel, este util ca site-ul să fie realizat în cel puţin câteva limbi de circulaţie internaţională, diversele sale variante să ţină seama de specificul cultural al publicului căruia i se adresează (semnificaţia culorilor, a formulelor de adresare, obiceiuri locale).
S-a ţinut seama de particularităţile utilizatorilor?
Ca instrument de marketing, un website poate fi realizat astfel încât să se adreseze în mod diferit pentru fiecare segment de vizitatori identificat. Mai mult, în Internet se pot realiza instrumente personalizate pentru fiecare vizitator, în funcţie de profilul socio-demografic şi de obiceiurile de cumpărare şi vizitare observate, realizându-se astfel o personalizare complexă a website-ului, fiind însă în prealabil necesară o înregistrare a utilizatorului pe site-ul respectiv, ca şi acordul său în utilizarea de fişiere de tip cookie.
Care este poziţia ocupată în piaţă de către site?
La nivelul Internetului, la fel ca şi în economia reală, există o serie de pieţe, locale sau distribuite, în funcţie de tipul de serviciu online oferit, ca şi de segmentul de vizitatori cărora li se adresează. Astfel, spre exemplu poate fi identificată o piaţă a produselor educaţionale în Marketing disponibile în Internet, sau o piaţă a magazinelor virtuale din România care oferă produse din domeniul IT. Plasarea la nivelul acestor pieţe se poate realiza prin consultarea unor servicii specializate care contorizează traficul siturilor de acelaşi profil, spre exemplu Trafic.ro în România (www.trafic.ro) sau a serviciilor de auditare a vânzărilor online, disponibile pe alte pieţe, un astfel de exemplu fiind panelul oferit de către PriceWaterhouseCooper’s în Statele Unite (www.pwc.com).
Dacă site-ul investigat este parte a unui consorţiu online?
In mod ideal, website-urile ar trebui să aibă parteneriate cu alte organizaţii, în special cele aparţinând clienţilor vizaţi de serviciile oferite sau a firmelor partenere, pentru o promovare reciprocă, prin intermediul schimbului de bannere sau de hiperlegături. Astfel, clienţii sunt capabili să viziteze website-urile partenere şi să-şi rezolve rapid problemele online. De
asemenea, poate fi vorba şi despre un parteneriat cu site-urile din aceiaşi categorie, în interiorul unui webring.
Dacă site-ul oferă avantaje pentru utilizarea serviciilor online?
În multe cazuri, clienţilor le este mai comod să utilizeze un serviciu din economia reală decât să apeleze la contrapartida sa din Internet, motiv pentru care utilizarea unor elemente de atracţie suplimentare este bine venită pentru a atrage clienţi. Astfel de instrumente ar putea fi din categoria vânzărilor la preţ promoţional, vânzării grupate sau oferirea unor premii.
Dacă site-ul strânge date despre clienţi prin intermediul website-ului?
Un website reprezintă un instrument ideal de colectare de date despre utilizatori, atât direct (prin înregistrare pe site şi feedback) cât şi indirect (prin fişiere de tip cookie). Aceasta va ajuta organizaţia să identifice şi să definească oportunităţile şi problemele, să monitorizeze şi să evalueze acţiunile de marketing şi performanţă.
Ce instrumente de branding sunt utilizate?
Prin website, organizaţia trebuie să ofere un nume (uşor de memorat şi reprodus), un termen, un semn, un simbol sau un design care să ajute clienţii să identifice website în raport cu alte produse similare din Internet. Logo-ul plasat în stânga sus identifică într-o manieră transparentă provenienţa informaţiei. Mai mult, plasarea sa nu este aleatorie, acesta fiind primul punct de citire al ochiului pe un ecran, având în vedere că „privirea are tendinţa să se deplaseze în sensul acelor de ceasornic şi se dedică în principal părţii stângi a câmpului vizual pentru dreptaci (si a celei drepte pentru stângaci), pauzele realizându-se în stânga, sus”69. Utilizarea de logo-uri şi de un design comun al paginilor reprezintă o modalitate frecventă de creare a unui sentiment de unitate a paginilor din site. Suplimentar, în Internet şi numele domeniului ales reprezintă un instrument de branding extrem de influent, anumite organizaţii fiind cunoscute aici strict în funcţie de acesta, şi nu după denumirea lor oficială (ex.: Amazon.com, Trafic.ro). De asemenea, este necesară utilizarea de adrese alternative, pentru a veni în preîntâmpinarea utilizatorilor cărora uită să completeze întregul URL. Astfel, site-urile ar trebui să se încarce indiferent dacă utilizatorul adaugă sau nu particula „www” în faţa adresei . De asemenea, în cazul în care utilizatorul uită să precizeze numele fişierului, este recomandabil ca pagina de gardă a site-ului să se intituleze index, default sau home, denumiri căutate automat de browsere atunci când resursa solicitată nu este precizată (se specifică doar adresa serverului în URL). Vizitatorii au nevoie să ştie pe ce website se află, astfel că un logo sau a un titlu al paginilor, care să includă denumirea site-ului reprezintă un alt element apreciat în această secţiune.

Felul în care este percepută o pagină a unui website, atât la nivel estetic cât şi funcţional, depinde într-o foarte mare măsură de un model general al paginilor pe care utilizatorii şi l-au format din experienţele în Internet anterioare. În plus, există o serie de criterii obiective şi funcţionale care duc la o apreciere mai mult sau mai puţin favorabilă din partea persoanelor care vizitează un anumit website.
Dacă elementele de identificare vizuală sunt folosite în mod consistent?
Elementele de identificare vizuală a unei pagini, precum modul de organizare generală al paginii, fundalul, culorile folosite pentru texte şi hiperlegături, logo-urile site-ului sau titlurile paginilor trebuiesc folosite în mod consistent în întregul site, pentru a crea utilizatorilor sentimentul apartenenţei tuturor paginilor vizualizate la un ansamblu logic şi unitar.
Cât de inteligibile sunt textele conţinute în pagini?
Inteligibilitatea unui text este dată în principal de gradul de claritate şi lizibilitate a acestuia. Contrastul suficient între fundal şi text este necesar, împreună cu fundaluri atrăgătoare, în caz contrar fundalul şi cuvintele se vor confunda şi citirea va fi îngreunată. De asemenea, claritatea şi concizia exprimării reprezintă un alt element apreciat de către vizitatorii unei pagini, care doresc să acceseze conţinutul informaţional rapid şi cu un efort intelectual minim. În plus, se recomandă specificarea dimensiunii textelor folosindu-se procentele în locul dimensiunilor absolute, exprimate în pixeli, pentru că astfel se oferă posibilitatea browserelor de a adapta dimensiunea textelor în funcţie de rezoluţia monitorului pe care utilizatorul vizualizează paginile site-ului. De asemenea, textele ar trebui realizate cu nu mai mult de trei tipuri de fonturi la nivelul întregului site, respectiv un singur font per pagină, în caz contrar generându-se confuzie şi o impresie de disconfort printre vizitatori. Similar, numărul de culori distincte ar trebui să fie destul de redus, folosindu-se pe cât posibil culorile de bază, reprezentate identic pe toate echipamentele hardware folosite de utilizatori pentru accesarea Internetului, iar combinaţiile de culori ar trebui să se bazeze pe un contrast puternic între fundal şi culorile folosite pentru text.
Există imagini utilizate pentru fixarea conţinutului informaţional?
Deşi pe parcursul acestei lucrări am prezentat o serie de probleme pe care utilizatorii le pot întâmpina atunci când în paginile site-ului există pagini şi alte elemente grafice, utilizarea acestora este esenţială pentru o înţelegere cât mai facilă şi mai exactă de către utilizatori a conţinutului vizual. O evaluare însă necesită să determine dacă aceste imagini sunt folosite în directă legătură cu textul conţinut şi cu scopurile generale ale site-ului, dacă se folosesc în mod util sau exagerat, şi dacă elementele grafice utilizate au fost optimizate pentru o încărcare cât mai rapidă (dimensiune redusă, imagini şi texte alternative, posibilitatea de încărcare pe blocuri). De asemenea, imaginile (poze, grafice, tabele, desene) nu trebuie să depăşească un ecran, în caz contrar conţinutul lor informativ va fi în bună parte pierdut.
Au fost respectate modelele de realizare a paginilor?
Există o serie de modele de prezentare a informaţiilor în cadrul unui website care au fost asimilate de utilizatorii Internet drept corecte datorită faptului că au avut ocazia să le întâlnească în nenumărate ocazii. Deşi doar orientative, utilizarea lor poate oferi vizitatorilor o impresie de familiaritate şi confort, în capitolul anterior fiind prezentate pe scurt câteva dintre aşteptările lor în ceea ce priveşte plasarea conţinutului informaţional şi a elementelor ce ţin de navigaţie în interiorul unei pagini.
Utilizarea animaţiilor respectă principiile utilităţii paginilor?
Imaginile sau meniurile animate reprezintă un element grafic atractiv pentru mulţi dintre realizatorii de pagini Web, însă utilizarea lor poate foarte uşor să devină deranjantă atunci când nu realizată din perspectiva conţinutului informaţional al paginilor în care se găsesc. Astfel, utilizarea animaţiilor trebuie în permanenţă justificată de plusul de informaţie pe care îl adaugă paginii sau de gradul superior de fixare a informaţiilor din pagină pe care îl oferă. Altfel, aceste animaţii vor distrage vizitatorii, scăzând utilitatea percepută a paginilor.
Informaţiile esenţiale sunt plasate în zona principală a paginii?
În cazul utilizatorilor care accesează Internetul folosindu-se de echipamente hardware cu o rezoluţie redusă, o bună parte din pagină, aşa cum a fost gândită de cei care au realizat-o, necesită utilizarea intensă a barelor de scroll pentru a fi accesată. O parte dintre utilizatori însă nu sunt dispuşi să facă acest efort, şi în multe cazuri nu sunt convinşi de nimic din ecranul activ că trebuie să o facă, motiv pentru care unele informaţii sunt ignorate. Astfel, este important ca informaţiile esenţiale să fie vizibile pe ecrane cu o rezoluţie de 800 x 600 de pixeli, pentru a se asigura că marea majoritate a utilizatorilor din Internet au acces la aceste informaţii.

Utilizarea unor elemente tehnice corecte şi complexe poate fi inutilă în asigurarea unui succes pentru site-ul Web realizat dacă acesta este dificil de utilizat de către un utilizator tipic. Aceasta se traduce printr-o preferinţă pentru o navigabilitate uşoară, cu posibilitatea de a găsi cu uşurinţă informaţia de contact, în cazul în care utilizatorii au cereri adiţionale.
Există instrumente de navigare facile?
O navigaţie facilă în interiorul site-ului presupune realizarea de instrumente clare şi eficace de navigare în fiecare pagina. În termeni generali, aceasta ar presupune existenţa unei hiperlegături vizibile către pagina de întâmpinare a site-ului (index, default sau home) în toate paginile acestuia, existenţa unei hărţi sau a unui index pentru site-ul respectiv, pentru a le permite utilizatorilor să se orienteze rapid în site, existenţa unor meniuri desfăşurate în pagină, de tipul Index>>Produse>>Casetofoane>>Panasonic pentru ca utilizatorii să aibă o idee generală despre locul în care se găsesc în interiorul site-ului, respectiv disponibilitatea unui motor de căutare în interiorul site-ului, pentru a permite utilizatorilor să găsească rapid informaţiile căutate. Mai mult, pentru comoditatea şi o bună orientare a utilizatorilor, este necesar ca elementele de navigaţie (hiperlegături, butoane, bannere, meniuri) să se afle în aceiaşi zonă pe toate paginile din site. Per total, este necesară evaluarea uşurinţei cu care utilizatorii pot accesa conţinutul site-ului, structura de navigaţie fiind cât mai intuitivă şi accesibilă. În sfârşit, paginile aflate pe acelaşi nivel în structura ierarhică a site-ului, ca şi nodul rădăcină (pagina de întâmpinare) şi nodurile frunză (paginile de pe ultimul nivel ierarhic) ar trebui sa fie posibil de accesat direct din fiecare pagină a website-ului.
Hiperlegăturile respectă regulile generale de utilitate?
Hiperlegăturile reprezintă un element esenţial în realizarea paginilor Web, stând la baza navigaţiei din Internet. Astfel, hiperlegăturile trebuiesc identificate ca atare cu uşurinţă, iar textul sau imaginile folosite să fie sugestive pentru resursele la care fac referinţă. De asemenea, textele folosite pentru prezentarea hiperlegăturilor trebuie să fie inteligibile şi logice şi în cazul în care nu sunt folosite în navigaţie, aceasta presupunând în primul rând că textele care fac referire în mod direct la procesul de navigaţie (de genul „Apasă aici”) sunt percepute ca neprofesionale şi, uneori, hilare de către vizitatori. Deşi butonul „Back” oferit de către browser-ul folosit de utilizatori pentru a naviga în Internet nu trebuie dezactivat, în caz contrar utilizatorii simţinudu-se „prizonieri”, de asemenea nu trebuiesc forţaţi utilizatorii să apeleze la el pentru a-şi continua navigaţia, acest lucru fiind valabil atunci când în site există aşa-numite „fundaturi” (deadend pages), pagini care nu oferă nici o altă opţiune pentru continuarea navigaţiei. Evident, hiperlegăturile nefuncţionale, ar trebui să lipsească în totalitate din paginile unui site, testarea existenţei resurselor la care fac trebuind efectuată periodic. În sfârşit, hiperlegăturile ar trebui să păstreze culorile tradiţionale (albastru pentru cele nevizitate, roşu sau mov pentru cele active sau vizitate) pentru a fi mai uşor identificabile.
Dacă informaţiile esenţiale sunt uşor accesibile?
Accesibilitatea informaţiilor importante pentru vizitatori reprezintă un criteriu important de apreciere a utilităţii unui website. Astfel, paginile accesate frecvent, precum pagina principală, harta site-ului sau pagina de contact trebuie să fie prezente în zonele de navigaţie la nivelul fiecărei pagini din site. De asemenea, informaţiile importante trebuie accesate utilizându-se un număr minim de paşi, o regulă empirică utilizată în Internet precizând că informaţiile frecvent accesate nu ar trebui să fie disponibile cu un număr de cel mult trei click-uri cu mouse-ul. De asemenea, prezenţa unui titlu clar la nivelul fiecărei pagini ajută utilizatorii să se orienteze rapid în site şi să decidă dacă informaţiile căutate se află în pagina curentă sau nu. Hiperlegăturile care referă pagina în care se găsesc (cu excepţia hiperlegăturilor interne) sunt, de asemenea, percepute de utilizatori ca o dovadă de lipsă de profesionalism şi neseriozitate în realizarea site-ului.
Există alternative pentru frame-uri?
Tehnologia frame-urilor a apărut abia în 1997, iar utilizatorii care folosesc browsere mai vechi de această dată nu au posibilitatea de a vizualiza paginile care o folosesc. În plus, o bună parte dintre utilizatorii Internetului consideră frame-urile deranjante sau depăşite, motiv pentru care au o părere similară faţă de site-urile care le folosesc. De asemenea, în cazul în care optează pentru folosirea acestei tehnologii, site-urile trebuie să ofere o pagină de tipul non-frames, în care fie să realizeze acelaşi conţinut prin tabele de formatare, fie, la nivel minim, să ofere utilizatorilor care nu pot vizualiza conţinutul informaţional o scurtă informare despre faptul că site-ul foloseşte frame-uri, respectiv despre informaţiile conţinute.
Au fost incluse hiperlegături către plug-in-urile folosite?
Anumite site-uri aleg să folosească, din diferite motive, tehnologii complexe de prezentare a paginilor, tehnologii care nu fac parte dintre standardele stabilite pentru Internet. În acest caz, browserele lor trebuiesc completate cu anumite programe oferite de producătorii acestor tehnologii, cunoscute sub denumirea de plug-in. Astfel de exemple includ MacroMedia Flash, Adobe Acrobat Reader sau QuickTime Player, site-urile considerate necesitând hiperlegături către paginile firmelor producătoare.
Care sunt modalităţile de feedback accesibile utilizatorilor?
După cum spuneam, un website reprezintă în primul rând un instrument de marketing, iar din această perspectivă este vitală utilizarea unei mijloc oferit utilizatorilor de a-i contacta pe cei care administrează site-ul (webmaster). Astfel, metoda minimă de feedback este oferirea unei adrese de e-mail pentru contact, a unui număr de telefon sau de fax pentru contact, situate într-o zonă uşor accesibilă a fiecărei pagini, sau a unei pagini dedicate a site-ului. De asemenea, paginile de succes în Internet în majoritatea lor oferă instrumente specializate din categoria formularelor de contact, a paginilor de ajutor (help) sau a celor de tip FAQ (Frequently Asked Questions), care răspund problemelor majore pe care le pot întâmpina utilizatorii pe parcursul navigaţiei. În plus, există posibilitatea utilizării unui serviciu de relaţii cu clienţii online, care poate utiliza o tehnologie din categoria forum (text sau audio) sau videoconferinţă.
Paginile pot fi vizualizate şi în browsere de tip text?
Browserele de tip text, folosite de aproximativ 5% dintre persoanele care accesează Internetul68 (care încarcă paginile web mult mai rapid decât browserele tradiţionale), ignoră conţinutul grafic al paginilor. În aceste condiţii, se utilizează atributele ALT pentru etichetele HTML, ce permit utilizarea unui text alternativ pentru pagini. Similar, structura de navigaţie ar trebui să includă şi hiperlegături bazate pe text pentru accesarea paginilor site-ului, nu doar meniuri grafice sau active.
Elementele de tip imagemap sunt încărcate în browser?
Un element de tip imagemap reprezintă o poză utilizată nu pentru una, ci mai multe hiperlegături, prin asocierea diferitelor zone ale pozei cu URL-uri distincte. Există posibilitatea încărcării descrierilor asociate acestor pagini în browserul clientului, sau păstrării acestor descrieri pe serverul pe care este stocat site-ul. A doua variantă este mai uşor de implementat, dar necesită un timp mai lung de aşteptare pentru utilizatori.
Se abuzează de pop-up-uri?
După cum am arătat în capitolul anterior, ferestrele de tip pop-up sunt considerate extrem de deranjante de către utilizatori, motiv pentru care utilizarea lor ar trebui restricţionată pe cât posibil, eventual strict pentru mesaje de eroare cu efect semnificativ asupra sesiunii de navigaţie, sau pentru a reaminti vizitatorului elemente esenţiale pe care le-a scăpat din vedere.

Dincolo de aspectele care ţin de tipul de informaţii prezentate sau de felul în care acestea sunt prezentate, aspectele tehnice sunt cele care vor fi primele apreciate de vizitatori, în special dacă această apreciere este negativă. Funcţionalitatea hiperlegăturilor – în medie, mai mult de 5% din legăturile pe care website-urile le oferă sunt nefuncţionale – afectează imaginea profesională a site-ului şi acţionează ca un obstacol pentru motoarele de căutare. Folosirea unor etichete HTML greşite sau inadecvate pot crea dificultăţi majore browserelor în procesarea HTML şi pot îngreuna citirea website-urilor de care vizitatori, în unele cazuri paginile încărcate în paginile lor neavând nicio legătură cu cele gândite de către designeri. De asemenea, compatibilitatea cu diversele categorii de browsere şi echipamente hardware utilizate de către navigatori este vitală în transmiterea mesajelor către un număr cât mai mare de receptori. De asemenea, timpul de încărcare al paginilor afectează într-o foarte mare măsură nivelul de satisfacţie obţinut de utilizatori în urma vizitei într-un site Web. Astfel, cele mai importante dintre aspectele tehnice care ar trebui analizate includ:
Timpul de încărcare al paginilor?
Timpul de încărcare al paginilor reprezintă unul dintre principalele criterii de apreciere a unui site. În primul rând, trebuie testată dacă paginile site-ului respectă „regula celor 10 secunde”, care precizează că o pagină apreciată de utilizatori se încarcă în cel mult 10 secunde, fiind tolerate totuşi şi pagini care au un timp de încărcare ceva mai mare, de până la 20 de secunde. Viteze de încărcare depinde în principal de lungimea de bandă cu care utilizatorul accesează Internetul, dar şi de lungimea de bandă a serverului Web pe care sunt publicate paginile, în corelaţie cu numărul de utilizatori care accesează simultan acest server. De asemenea, este apreciată, în cazul elementelor grafice despre care se ştie că se încarcă greu, precum pozele sau paginile realizate în Macromedia Flash, existenţa unor modalităţi de evitare a timpului îndelungat de aşteptare, precum butoanele de skip sau prezenţa aşa-numitelor poze „thumbnail”, poze similare, însă cu o rezoluţie mai mică, ceea ce le face mai uşor de descărcat. Sau, la nivel minim, prezenţa atributului ALT pentru codurile HTML corespunzătoare, care oferă un text alternativ pentru elementele grafice care nu se încarcă, sau se încarcă cu dificultate. Estimarea timpului de încărcare poate fi făcută şi cu ajutorul unor servicii specializate din Internet, precum NetMechanic (www.netmechanic.com) sau WebSpeed Optimizer (http://www.xat.com/wo).
S-a avut în vedere accesibilitatea paginilor în realizarea site-ului?
Internetul modern este un mediu deschis tuturor utilizatorilor care îl pot accesa, inclusiv celor cu dizabilităţi fizice sau psihice. Este important ca paginile realizate de către aceştia să nu îi excludă apriori pe cei care nu sunt incapabili să vadă la fel de bine ca majoritatea utilizatorilor, să audă sau să se mişte. De asemenea, cei care folosesc un alt tip de monitor pentru vizualizarea conţinutului informaţional al siturilor din Internet ar trebui luaţi în considerare, ca şi în cazul în care aceştia folosesc un browser diferit de cel folosit de majoritatea utilizatorilor din Internet, sau un sistem de operare nestandard. Accesibilitatea paginilor în Internet reprezintă o preocupare majoră a consorţiului ICANN care guvernează acest mediu, ghidul pus la dispoziţia realizatorilor site-uri oferind o serie de sfaturi utile în acest sens67. De asemenea, există o serie de instrumente automatizate pentru determinarea eventualelor probleme de accesibilitate, precum instrumentele de vizualizare denumite Preview in Browser oferit de Microsoft FrontPage, sau instrumente disponibile în Internet, precum produsul companiei WatchFire sau cel Keynote WebIntegrity .
Funcţionalitatea hiperlegăturilor?
Hiperlegături nefuncţionale (întrerupte) sunt asimilate de către utilizatori unei promisiuni neîndeplinite. Aceştia se aşteaptă să găsească informaţii utile la celălalt capăt al hiperlegăturii, iar în loc de aceasta primesc doar un mesaj de eroare, situaţie iritantă pentru mulţi dintre ei. În aceste cazuri, şansele ca respectivii utilizatori să folosească în continuare serviciile unui website pe care îl consideră neserios se reduc dramatic, motiv pentru care trebuie asigurată funcţionalitatea tuturor hiperlegăturilor din pagini. Din nou, se poate apela la o serie de instrumente specializate în semnalarea acestor erori, exemplele aici incluzând din nou Keynote şi Popularity Link .
Greşeli gramaticale?
Identificarea de greşeli de sintaxă sau exprimare în textul unui pagini Web, la fel ca şi în cazul unei lucrări ştiinţifice sau academice, este percepută de către utilizatorii Internet ca o dovadă de neseriozitate şi neimplicare, cu efecte serioase în seriozitatea percepută a conţinutului informaţional şi comercial al site-ului. Există, atât în afara cât şi în interiorul Internetului o serie de servicii automatizate care permit înlăturarea greşelilor de ortografie, însă în cazul exprimărilor incorecte eficienţa acestora este mult mai redusă. Instrumentul denumit Spelling and Grammar oferit de către produsul Microsoft Office Word realizează acest serviciu offline, în timp în Internet poate fi apelat spre exemplu serviciul gratuit Spell Checker .

Înainte de a se trece la analizarea amănunţită a acelor elemente despre care se ştie că duc la creşterea numărului de vizitatori într-un site, este util să se găsească răspunsul la o serie de întrebări cu caracter general, ce vor ajuta în stabilirea relevanţei aspectelor specifice de evaluare.
Care este obiectivul principal al website-ului evaluat?
Organizaţiile şi persoanele fizice publică site-uri pe Internet din nenumărate motive, iar acestea influenţează în mod decisiv felul în care site-ul este prezentat, ca şi importanţa relativă a diverselor elemente de conţinut. Astfel, un site poate fi publicat pe Internet în primul rând pentru a servi la prezentarea unui organizaţii, sau pentru a genera profit, educativ sau pur şi simplu pentru amuzament.
Cine este deţinătorul website-ului?
Această informaţie este utilă în încercarea de determinare a gradului de acurateţe şi relevanţă a informaţiilor existente în paginile site-ului, în general pentru determinarea încrederii pe care un utilizator o poate avea în conţinutul acestuia. Astfel, poate fi vorba de o persoană fizică, de o organizaţie, de o instituţie guvernamentală, fiecare cu nivelul corespunzător de credibilitate. În plus, tot în această secţiune sunt analizate elemente precum existenţa surselor citate sau a numelui autorului textului, ca şi de o eventuală recunoaştere a acestora din surse independente. Specificarea persoanei sau organizaţiei care deţine drepturile de autor pentru pagina realizată, însoţită eventual de o adresă de e-mail de contact sau o pagină de feedback reprezintă o garanţie în plus a implicării şi susţinerii autorilor pentru conţinutul site-ului.
Când a fost website-ul ridicat în Internet, respectiv când a fost actualizat ultima oară?
Este importantă stabilirea actualităţii şi relevanţei conţinutului informaţional al unei pagini. O pagină care există de mult timp în Internet şi este actualizată frecvent prezintă o garanţie mai ridicată pentru informaţiile prezentate decât una care nu a fost actualizată de o bună perioadă de timp, sau ridicată în Internet doar de câteva zile. De asemenea, disponibilitatea autorilor de a oferi aceste informaţii reprezintă o garanţie în plus a seriozităţii şi implicării lor în asigurarea unor servicii utile pentru vizitatori.
Cât de bine se integrează informaţiile prezentate cu cele cunoscute deja?
În principiu, se poate verifica acurateţea şi corectitudinea informaţiilor prezentate prin prisma cunoştinţelor deja dobândite pe acelaşi subiect, iar în cazul discrepanţelor majore se poate conclude că informaţiile fie nu sunt actuale, fie sunt corecte. Sau, similar în cazul informaţiilor despre care se ştie că sunt corecte, se poate determina faptul că şi restul informaţiilor prezentate sunt corecte.
Cât de popular este respectivul website?
Gradul de vizitare a unui website de către utilizatorii Internet, ca şi gradul de revizitare (ce procent dintre vizitatori revin în paginile acestuia), reprezintă informaţii utile în determinarea seriozităţii şi pertinenţei serviciilor pe care website-ul le oferă. Astfel, unele site-uri au ales să prezinte în propriile pagini numărul de vizitatori, însă în general autopromovarea evidentă nu este foarte apreciată în Internet. O modalitate alternativă ar fi utilizarea unor servicii automatizate de auditare a traficului unui anumit site, precum Trafic pentru piaţa din România (www.trafic.ro).

Succesul unui website în Internet, aşa cum am mai arătat, se măsoară prin afluenţa de vizitatori, iar în mod ideal, prin volumul vânzărilor realizate. Natura subiectivă a comunităţii umane care vizitează săptămânal acest mediu de interacţiune virtual face imposibilă formularea unor reguli şi standarde absolute şi finale în ceea ce înseamnă realizarea paginilor web, dar, aşa cum am arătat în capitolele anterioare, anumite practici pot duce la o probabilitate mai mare de succes, aşa cum au demonstrat nenumărate cazuri practice. Se spune ca Internetul seamănă destul de mult cu un târg, se găseşte orice pentru oricine, dar cele mai importante persoane sunt audienţa dumneavoastră ţintă, acel segment al utilizatorilor Internet pe care doriţi să-i transformaţi în vizitatori, şi eventual cumpărători.
Aprecierea unui website se poate realiza fie prin iniţierea unui studiu printre utilizatorii săi, fie prin utilizarea unui serviciu specializat. Astfel, există o serie de servicii specializate, care vor măsura existenţa unor probleme grave din punctul de vedere al utilizatorilor pe site-ul analizat, precum existenţa hiperlegăturilor nefuncţionale, poze sau elemente active (butoane, meniuri) referite care nu pot fi regăsite în Internet, şi în consecinţa nu se vor încărca în browserele vizitatorilor site-ului, inducând în rândul acestora frustrare şi o impresie de neseriozitate faţă de site-ul accesat, respectiv timpul de încărcare la nivelul fiecărei pagini, o altă sursă majoră de insatisfacţie în rândul vizitatorilor. Astfel de companii, precum Audit.Blossom ), NetMechanic sau Internet Marketing Group . În general, evaluarea unui site din Internet se face pornindu-se de la o serie de criterii generale, fiecare bucurându-se de o analiză profundă şi independenta din partea specialiştilor.

1. Promovare reciprocă
O altă modalitate de promovare în Internet a unui site este încheierea unor acorduri mutuale cu alte site-uri în ceea ce priveşte afişarea reciprocă de bannere sau simple hiperlegături. Această metoda este mai eficientă atunci când site-urile partenere se adresează aceluiaşi segment de vizitatori. În plus, în momentul în care au inclus suficient de multe hiperlegături către pagini Web din aceiaşi categorie, multe site-uri au devenit aproape fără voie portaluri, generând trafic din rândul utilizatorilor interesaţi pur şi simplu de referinţele prezentate.
2. Webring
Un webring (inel web) constituie un caz aparte de promovare reciprocă, specifică comunităţii Internet. Acesta reprezintă un consorţiu de site-uri Web, legate de un subiect sau o tematică similară. Inelul Web presupune existenţa unui server web central, care menţine o listă de pagini cu un anumit subiect sau domeniu de interes. Pe fiecare dintre site-urile participante este postată obligatoriu o hiperlegătură de tipul Next (următorul) şi Previous (precedentul), care permite navigaţia către celelalte pagini din webring. De asemenea, există şi o hiperlegătură către site-ul central. Un avantaj al acestei soluţii este dat de faptul că utilizatorii sunt atraşi din pagini de acelaşi profil, deci sunt cu siguranţă interesaţi de produsele, serviciile sau informaţiile oferite de către pagina web promovată. Pe de altă parte, plasarea unei hiperlegături către un site care oferă aceiaşi categorie de servicii de exemplu, însă superioare celor oferite în pagina proprie poate duce la pierderea vizitatorilor, care la o următoare vizită în webring probabil că nu vor mai trece prin pagina promovată.
3. Semnătura automată
Mesajele e-mail reprezintă un alt loc în care sunt poziţionate mesaje promoţionale în Internet. Fie din partea serviciilor e-mail comerciale, fie din propriul server e-mail (varianta ideală), mesajele trimise pot fi completate de un text predefinit, care în general conţine semnătura expeditorului, însoţită eventual de denumirea companiei căreia îi este afiliat şi un scurt mesaj promoţional. Completarea este realizată automat, această modalitate de promovare având marele avantaj de a fi nu numai extrem de vizibilă, ci şi gratuită. Deşi considerată o metodă pasivă de promovare, datorită modului în care sunt transmise informaţiile, este universal acceptată şi poate fi folosită cu succes şi în alte tipuri de corespondenţă electronică (newsgroup, forum, etc.).
4. Newsletter
Sub denumirea de newsletter (e-zine sau webzine) este identificată o publicaţie electronică, de regulă periodică, ce cuprinde informaţii dintr-un anumit domeniu. Un newsletter este similar unei publicaţii tipărite distribuite prin poştă, însă în cazul de faţă distribuţia este gratuită, globală, virtual instantanee şi fără costuri tipografice. Principalul avantaj al unui newsletter constă în creşterea notorietăţii şi a vizibilităţii site-ului şi a companiei pe care o reprezintă în Internet, fiecare abonat la newsletter fiind un posibili vizitator şi client. În plus, un newsletter este un mod elegant de a evita mesajele nesolicitate.
În Internet, principalul mod de apreciere a succesului este dat de numărul de vizitatori ai unui anumit site, Google sau Yahoo! valorând astăzi milioane de dolari datorită numărului vast de persoane care trec zilnic prin paginile lor. Astfel, un newsletter asigură o publicitate periodică cu costuri reduse, ducând la crearea unei relaţii solide şi de lungă durată cu clienţii efectivi şi potenţiali.
5. Liste de discuţie
Cunoscute şi sub denumirea de newsgroups, o listă de discuţie constituie o altă modalitate facilă de a atrage vizitatori în site-ul propriu, crescând astfel notorietatea acestuia. În acest mod se poate agrega o comunitate virtuale, interesată în domeniul de activitate al site-ului promovat, indiferent de locaţia geografică sau socio-economică a membrilor acesteia. Deoarece aceste liste de discuţie se adresează în general unui anumit segment de utilizatori, această metodă de e-marketing este considerată extrem de eficientă în ceea ce priveşte atragerea unui trafic interesat de serviciile şi informaţiile oferite de site-ul promovat.
Există astfel de grupuri de discuţie care ajung la cifre de ordinul zecilor de mii de participanţi concomitenţi, Yahoo! Messenger fiind unul dintre cele mai populare exemple de acest tip, avantajele de marketing fiind date de creşterea traficului în site-ul considerat, creşterea notorietăţii, ca şi posibilitatea culegerii de informaţii, directe şi indirecte, despre persoanele care participă la aceste discuţii. De asemenea, plasarea de bannere în cadrul acestor grupuri de discuţie este o altă modalitate de a asigura vizibilitatea mesajelor promoţionale în cadrul unui public despre care se ştie că este direct interesat de categoria de produs sau serviciu promovat.
6. Forum
Forumurile reprezintă un caz particular al listelor de discuţie, în care fiecare utilizator are posibilitatea de a iniţia un anumit subiect de discuţie, în general prin postarea unei anumite întrebări în forum, la care ceilalţi participanţi pot oferi răspunsuri, iniţiindu-se astfel o dezbatere în jurul temei de interes. Ca regulă, un forum necesită o persoană cu calitatea de moderator, care se asigură că regulile stabilite pentru acea listă de discuţii sunt respectate de către toţi participanţii. În general, orice membru al unui forum poate accesa mesajele trimise de către ceilalţi membrii ai acestuia şi poate la rându-i să-i contacteze prin propriile-i mesaje.

O a două modalitate de a regăsi informaţii utile în Internet este dată de utilizarea unui site Web din categoria portalurilor (cunoscute şi sub denumirea de directoare). Principala diferenţă dintre acestea şi motoarele de căutare constă în modul de achiziţie a înregistrărilor din baza de date. În timp ce un motor de căutare utilizează în general programe automatizate din categoria webbot, care navighează permanent în reţea în căutarea unor noi pagini, listarea într-un portal se bazează pe contribuţia umană, paginile adăugate fiind descoperite de către persoanele implicate în realizarea portalului fie în urma navigaţiei pe Internet, fie din mesajele trimise de către realizatorii de pagini Web. Astfel, cel mai complex exemplu din această categorie, Open Directory, care la jumătatea anului 2004 oferea peste 4,5 milioane de hiperlegături avea un număr estimat de nu mai puţin de 36000 de editori. În acelaşi timp LookSmart, un alt portal popular în Internet, care oferă 2,5 milioane de hiperlegături are angajaţi permanent 200 de oameni, plătiţi să navigheze Internetul în căutarea unor pagini noi timp de 8 ore zilnic.
O altă diferenţă între motoarele de căutare şi portaluri este dată de faptul că paginile primelor au o natura statică, predefinită, spre deosebire de cele oferite de către motoarele de căutare, care alcătuiesc dinamic o listă de hiperlegături, bazată pe cuvintele de căutare oferite de către vizitatori.
Avantajele unor portaluri constau însă în calitatea superioară a informaţiilor obţinute, analizate în prealabil de referenţi umani. Astfel, informaţiile sunt prezentate pe categorii, iar cuvintele cheie sunt furnizate fie de către persoanele responsabile de realizarea şi întreţinerea siturilor (webmaster), fie de
către referenţii motoarelor de căutare, spre deosebire de motoarele de căutare, care deduc aceste informaţii automat din conţinutul paginii.
De asemenea, informaţiile din portaluri sunt în general prezentate pe subcategorii, utilizatorul având posibilitatea de a parcurge diferitele categorii şi capitole, până când identifică informaţia sau hiperlegătura căutată. Ca un dezavantaj major, pentru portaluri, listarea siturilor noi apărute în Internet durează de regulă mult mai mult, fiecare modificare necesitând atenţia unui operator uman.
Promovarea unui site la nivelul unui portal este astfel mai simplă, dar şi mai anevoioasă, toate aceste servicii fiind prevăzute cu formulare standard, pe care webmasterii trebuie să le completeze în vederea listării paginii lor. Pentru promovare plătită există aceleaşi soluţii ca şi în cazul motoarelor de căutare, respectiv afişarea de bannere sau de hiperlegături de tip text, ca şi listarea într-o poziţie privilegiată în cadrul paginii cu referinţe. În cazul portalurilor însă, după cum s-a demonstrat, există o probabilitate mult mai ridicată de atragere a clienţilor interesaţi de informaţia sau serviciul oferit de pagina promovată, o concluzie firească a naturii calitativ superioare a portalurilor faţă de motoarele de căutare.

Majoritatea utilizatorilor Internetului identifică resursele disponibile în reţea apelând la un aşa¬numit motor de căutare. Acestea reprezintă metoda modernă de cartografiere a resurselor navigabile din Internet, pagini Web specializate în căutarea şi catalogarea diverselor resurse de tip Web disponibile, oferind apoi clienţilor lor liste cu site-uri catalogate în funcţie de termenii de indexare pe care aceştia îi prezintă sub forma cuvintelor de căutare.
În fapt, în Internet, motoarele de căutare sunt cele mai vizitate şi mai populare site-uri, exemple precum Yahoo!, Google sau AltaVista intrând deja în istoria societăţii informaţionale. Mezina acestora, Google, liderul de piaţă în acest moment printre motoarele de căutare a reuşit performanţa ca, în această vară, atunci când au fost cotată la bursa din New York, „să adune nu mai puţin de 1,7 miliarde de dolari, devenind de departe cea mai bine cotată companie cu activitate în principal la nivelul Internet-ului, depăşind cu mult recordul deţinut de librăria virtuală Barnes şi Nobles, care au adunat „doar” 431 de milioane, la debutul pe piaţă din 1999” (Carrel, 2004). În fapt, cei de la Google au reuşit performanţa de a depăşi firme de tradiţie şi cu o infrastructură demnă de invidiat din economia tradiţională, precum compania General Motors, fabricanta unor mărci precum Ford, Chevrolet, GMC sau Pontiac sau operatorul de servicii de comunicaţie ATşiT. Fiecare dintre aceste companii depăşeşte o sută de mii de angajaţi, spre deosebire de cei 2000 de oameni care lucrau pentru Google la momentul lansării acestora pe piaţa publică de capital.
La nivel funcţional, un motor de căutare presupune existenţa a două elemente distincte, care diferenţiază produsele din această categorie şi le-au asigurat, de-a lungul timpului, avantaje strategice în piaţă. În primul rând, o bază de date cu adresele (URL-urile) resurselor disponibile în Internet, indexate în funcţie de cuvintele cheie care descriu pagina respectivă, titlul ei, precum şi porţiuni semnificative din textul conţinut pe pagina considerată. Dimensiunea, şi mai ales modul de achiziţie a informaţiilor corespunzătoare, reprezintă principalul criteriu de apreciere a unui motor de căutare. Primii competitori serioşi pe această piaţă, Yahoo!, au folosit o metodă care acum poate părea hilară, dar baza lor de date cu pagini Web a fost iniţial creată prin munca unui grup numeros de salariaţi, plătiţi să navigheze în Internet timp de opt ore pe zi şi să adauge, manual, informaţiile găsite în baza de date. Cei care au produs prima revoluţia pe piaţa motoarelor de căutare au fost cei de la AltaVista, care au brevetat un aşa-numit webbot, un program din clasa inteligenţelor artificiale care realizează în mod automat achiziţia şi indexarea paginilor din Internet pe baza referinţelor (URL-urilor) existente în paginile deja adăugate. De-a lungul anilor au existat competiţii foarte acerbe între motoarele de căutare pentru atingerea în premieră a unor praguri psihologice în ceea ce priveşte numărul de pagini distincte indexate (adăugate la baza proprie de date). Astfel, cele 10 milioane de pagini indexate de Yahoo! la începutul anului 1996 au părut total ineficiente când cei de la AltaVista, proaspăt apăruţi pe piaţă, au anunţat un total de 50 de milioane de pagini în baza de date. Tot AltaVista au fost primii care au depăşit ştacheta de 100 de milioane de pagini în cursul anului 1997, pentru a se vedea depăşiţi de NorthernLight la începutul lui 1998, care a pretins indexarea a peste 150 de milioane de pagini. Întrecerea a continuat cu apariţia unui alt competitor important în fruntea clasamentului, AllTheWeb înregistrând 200 de milioane de pagini în cursul anului 1999. Competiţia a fost dusă brusc la un cu totul alt nivel în iunie 2000, la momentul lansării Google având o bază de date cu nu mai puţin de 500 de milioane de pagini unice. AllTheWeb au revenit în fruntea clasamentului în anul 2002, cu o cifră de peste 2 miliarde de pagini indexate, pentru a fi din nou depăşiţi de cei de la Google în anul următor, ştacheta fiind în acest moment fixată la nu mai puţin de 4 miliarde de pagini.
Dar nu numai dimensiunea este un criteriu important în aprecierea unei baze de date, ci şi actualitatea acesteia, măsurată în cazul motoarelor de căutare cu ajutorul aşa-numitei rate de
reactualizare (refresh) a bazei de date, lideri în acest moment pe piaţă fiind consideraţi tot Google, cu o rată de reactualizare completă a bazei de date de zece zile.
În sfârşit, un alt criteriu esenţial în aprecierea motoarelor de căutare este dat de modul de alcătuire a listei de rezultate. În general, fiecare motor de căutare are propriul algoritm proprietar de realizare a listei de hiperlegături oferite utilizatorilor pentru fiecare combinaţie de termeni de căutare, însă în fiecare caz se ţine seama de distanţa (numărul de cuvinte distincte care le despart) la care termeni de căutare se găsesc în documentul Web oferit. Spre exemplu, algoritmul Google, intitulat PageRank, ia în considerare şi numărul de referinţe externe către un anumit document Web (alte pagini în care există hiperlegături către documentul considerat), respectiv numărul total de vizite iniţiate din paginile Google către respectivul site.
Un motor de căutare este locul prin care se perindă aproape permanent utilizatorii Internet, motiv pentru care este ideal pentru plasarea bannerelor şi a celorlalte mesaje publicitare ale dumneavoastră. Spre exemplu, la începutul anului 2003 Google oferă zilnic nu mai puţin de 250 de milioane de răspunsuri utilizatorilor săi, în timp ce Inktomi, motorul de căutare deţinut de cei de la Yahoo! estima aproximativ 80 de milioane de pagini oferite zilnic celor care îi foloseau serviciile pentru a identifica diverse resurse disponibile în Internet. Ca argument suplimentar, „41% dintre persoanele care au făcut cumpărături pe Internet au fost referiţi în paginile magazinului virtual de către un motor de căutare” (Sullivan, 2003).
Pe lângă modalitatea tradiţională de promovare într-un site, prin afişarea de bannere în locuri vizibile, un motor de căutare oferă o soluţie alternativă, extrem de populară şi de eficientă la nivelul Internetului: plasarea unei hiperlegături către pagina Web promovată într-o poziţie fruntaşă a listei de rezultate oferite utilizatorilor de către motoarele de căutare pentru termenii de căutare reprezentativi pentru site-ul considerat. Astfel se asigură atât generarea unui număr semnificativ de vizitatori, aproape majoritatea celor care solicită o listă cu rezultate motoarelor de căutare alegând una dintre primele cinci hiperlegături din listă, cât şi faptul că cei care vizitează sunt interesaţi de tipul de informaţie prezentat în site-ul promovat. Acest tip de reclamă, ce a generat încasări de peste 1,6 miliarde de dolari în anul 2003, reprezintă în fapt peste 25% dintre cheltuielile de promovare în Internet. Practic, cei care doresc o astfel de listare privilegiată îşi aleg unul sau o combinaţie de cuvinte cheie, pe care le consideră reprezentative pentru pagina pe care o promovează, iar în schimbul unei sume de bani motorul de căutare le asigură că pentru o perioadă determinată, sau pentru un anumit număr de căutări independente, va plasa hiperlegătura către site-ul clientului într-o poziţie privilegiată convenită în lista de rezultate.
Bineînţeles, chiar şi fără a fi nevoiţi să plătiţi pentru o listare favorabilă, este obligatorie prezenţa paginii promovate în lista de rezultate a motoarelor de căutare importante. Acest lucru este realizat diferenţiat în funcţie de motorul de căutare considerat. Astfel, pentru apariţia în paginile Yahoo! este necesar să semnalaţi apariţia paginii dumneavoastră celor de la Yahoo! prin completarea unui formular special disponibil în site-ul lor. Pe de altă parte, metoda cea mai simplă de apariţie în baza de date a celor de la Google este apariţia unei hiperlegături către site-ul promovat în paginile unui alt site, deja existent în baza de date Google. Având în vedere rata de reactualizare de zece zile a acestora, practic în cel mult zece zile de la apariţia respectivei hiperlegături site-ul promovat va fi parte din baza de date a motorului de căutare. De asemenea, există şi varianta utilizării unui serviciu specializat în listarea siturilor în motoarele de căutare, serviciu îndeplinit însă contra cost sau în schimbul publicării în site-ul promovat al unui banner al acelui serviciu, un astfel de model fiind www.submit.com sau site-ul românesc www.trafic.ro.

A realiza un site pe Internet nu este similar cu a fi vizitat de clienţii/utilizatorii potenţiali, la fel cum în economia reală a deschide un magazin nu este similar cu a conduce o afacere profitabilă. Deşi imposibil de ţinut o evidenţă, se estimează că la nivel mondial există peste 4 miliarde de site-uri independente, pentru Europa anul 2004 însemnând depăşirea pragului de 1 miliar de site-uri. Aşadar, deşi potenţialii vizitatori sunt în număr extrem de ridicat, acelaşi lucru se poate spune şi despre nivelul concurenţei. Probabilitatea ca cineva să ajungă pe un site, în condiţiile în care prezenţa acestuia nu este promovată prin mijloacele specifice Internet-ului este mai mică decât proverbiala identificare a acului din carul cu fân.
Astfel, pentru ca un site Web să fie vizitat şi să-şi atingă obiectivele de marketing, este nevoie ca acesta să fie promovat, la fel ca oricare alt produs al companiei. Acest lucru poate fi realizat prin mijloacele clasice, realizând bannere şi panouri publicitare aşezate în locuri publice, cumpărând spaţiu publicitar în periodice de profil sau prin adăugarea informaţiilor despre website în cataloagele companiei. Dar cea mai efectivă reclamă pentru un website, aspect de care ne vom ocupa în continuare, este utilizarea vectorilor specifici Internetului, pentru a ajunge direct la utilizatorii care se folosesc de acest mediu virtual de comunicare.
Prima dintre cerinţele realizării unui site de succes este ca acesta să fie funcţional. Paginile, hiperlegăturile sau pozele care nu se încarcă generează un nivel incredibil de frustrare printre vizitatorii dumneavoastră, iar acesta este un sentiment care în general nu este asociat cu potenţialii cumpărători ai produselor promovate.

Majoritatea utilizatorilor Internetului consideră reclamele, în toate formele în care acestea se prezintă în reţea, ca principala sursă de insatisfacţie şi frustrare pe parcursul experienţelor lor online. Astfel, principalele generatoare de insatisfacţie sunt considerate a fi imaginile şi meniurile care nu se încarcă (95%), hiperlegăturile nefuncţionale (89%), mesajele promoţionale de tip pop-up (52%), bannerele (50%), paginile cu un conţinut congestionat (35%), paginile care nu oferă elemente de navigaţie (32%), timpul mare de încărcare (26%), respectiv dificultatea identificării informaţiilor căutate (20%)63.
Dacă primele două surse majore de frustrare pot fi îndepărtate relativ uşor, printr-o realizare ordonată şi o testare periodică, atentă şi extensivă a site-ului, elementele care ţin de activităţile promoţionale sunt considerate necesare, fiind nevoie de prezenţa lor sub o formă sau alta. Soluţia cea mai frecventă, atunci când se decide sacrificarea vizibilităţii sporite a acestora pentru a creşte satisfacţia vizitatorilor, este utilizarea de imagini asociate textului.
Problemele legate de hiperlegăturile nefuncţionale sau pozele neregăsite pot fi rezolvate şi prin utilizarea unui serviciu de monitorizare extern independent, astfel de exemplu putând fi găsit pe site-urile WebSiteGarage (www.websitegarage.com) sau WatchFire Bobby
(http://bobby.watchfire.com/bobby/html/en/index.jsp). Paginile care nu oferă nici un fel de opţiuni pentru continuarea navigaţiei, cunoscute popular sub denumirea de „fundături” (deadend pages) reprezintă un alt element care generează o insatisfacţie majoră în rândul utilizatorilor întrucât îi forţează să apeleze la opţiunile de navigaţie oferite de către clientul de web folosit – butonul „back” sau utilizarea câmpului de adrese, pe care în general îl folosesc pentru a părăsi paginile site-ului în care a fost întâlnită pagina deranjantă.
Standardul HTML oferă o serie de instrumente utilizabile pentru scăderea timpului de aşteptare. Astfel, se poate opta pentru utilizarea unor texte alternative la nivel de imagini, care vor fi afişate în cazul în care imaginea nu se poate încărca, sau pe parcursul încărcării, atunci când aceasta are o dimensiune foarte mare. În plus, există posibilitatea încărcării imaginii fie fragmentar, fie începându-se cu o imagine de o rezoluţie mai mică, pentru ca vizitatorii să poate avea o idee generală despre ce se va încărca în respectiva zonă a paginii şi să poată extrage un minim de informaţii anterior încărcării totale a acesteia.
Timpul de încărcare îndelungat al paginilor reprezintă o altă problemă dificil de rezolvat. Astfel, s-a estimat că la nivelul anului 1999 au fost pierdute vânzări de peste 4,35 miliarde de dolari la nivelul magazinelor virtuale din Internet datorită timpului lung de încărcare al paginilor. Similar, paginile care se încarcă greu au fost considerate mai puţin interesante decât pagini identice, însă cu un timp de încărcare superior64, fiind percepute ca prezentând produse de calitate inferioară şi suferind de o insecuritate sporită. În acest moment, la nivelul Internetului utilizatorii se conectează cu o viteză de 5 Kbps (Kilobiţi pe secundă). Astfel, o pagină cu o dimensiune totală de 40Kb se va încărca în aproximativ 8 secunde în browserele vizitatorilor. Există o aşa-numită „regulă a primelor 10 secunde”, care presupune că utilizatorii devin frustraţi după trecerea a 10 secunde, marea lor majoritate abandonând pagina şi îndreptându-se către o altă locaţie din Internet după 20 de secunde. Principalul motiv pentru timpul îndelungat de încărcare este dat de imagini, cu dimensiuni cu câteva ordine de mărime superioare textelor, ca şi de elementele active din pagină, cum ar fi butoanele sau meniurile. În consecinţă, optimizarea pozelor, ca şi a structurii meniurilor este esenţială pentru îmbunătăţirea timpului de încărcare al paginilor şi creşterea satisfacţiei vizitatorilor. De asemenea, publicarea paginilor pe site-uri cu o conexiune la Internet suficient de rapidă pentru a răspunde numărului maxim de accesări simultane estimate reprezintă o altă modalitate de a asigura utilizatorilor o experienţă a navigaţiei fără impedimente. În aceiaşi direcţie, s-a determinat că utilizatorii sunt cu atât mai mult deranjaţi de prezenţa imaginilor care nu sunt legate în mod direct şi necesar de conţinutul informaţional al paginii accesate65, astfel încât, o dată în plus, este necesar ca elementele din pagină să fie reduse doar la cele considerate necesare prin prisma comunicării cu vizitatorii avută în vedere.
Suplimentar, incertitudinea legată de timpul de aşteptare poate genera nerăbdare şi frustrare printre vizitatori, astfel încât este recomandabilă utilizarea unor metode de prevenire a acestora atunci când se estimează că vor trebui să aştepte mai mult de 10 secunde în faţa calculatorului pentru încărcarea unui anumite pagini.
O altă sursă de insatisfacţie printre utilizatori este generată de decizia anumitor website-uri de a inhiba funcţiile butonului „Back” din interfaţa browserului din diverse motive. Acest buton este însă extrem de solicitat de o bună parte dintre utilizatorii Internet, iar dezactivarea sa poate trezi sentimente negative faţă de site, inclusiv senzaţia că sunt reţinuţi în paginile acestuia împotriva voinţei lor!
Utilizarea standardului HTML reprezintă o garanţie a portabilităţii şi utilităţii paginilor realizate, întrucât toate programele din categoria clienţilor de Web sunt obligate să îl implementeze. În cazul utilizării etichetelor nestandard, există posibilitatea ca rezultatele să fie diferite de la un browser la altul, în anumite cazuri pagini lucrate cu greu fiind ilizibile pentru utilizatorii care folosesc alt browser decât cel pentru care a fost gândită pagina respectivă, cu efect direct în pierderea acestor clienţi potenţiali. De asemenea, respectarea convenţiilor generale legate de elementele vizuale din pagini este utilă pentru creşterea utilităţii percepute de către vizitatori pentru paginile Web considerate. Astfel, hiperlegăturile ar trebui să fie reprezentate cu culoarea albastru şi subliniate, în timp ce hiperlegăturile active şi cele vizitate sunt vişinii. Butonul către pagina de început a site-ului este de obicei poziţionat primul în meniul de navigaţie, iar pe cât posibil ar trebui să se evite obligarea utilizatorilor cu o rezoluţie scăzută să folosească barele de scroll pentru accesarea textelor şi imaginilor importante.
De asemenea, pentru crearea unei coerenţe la nivel temporal în rândul utilizatorilor, este util ca aceştia să fie informaţi despre actualitatea conţinutului paginii, data ultimei actualizări fiind de regulă plasată în partea de jos a paginilor.
În sfârşit, este util de reţinut că aceste reguli generale pot fi modificate de către specificul cultural al participanţilor la Internet. Astfel, culorile pot avea efecte psihologice diferite pentru utilizatori din zone geografice diferite, spre exemplu culoarea roşie fiind asociată cu pericolul în Statele Unite, cu aristocraţia în Franţa şi cu fericirea în China, în timp ce culoarea galbenă semnifică lipsa curajului în Statele Unite, graţie şi nobilitate în Japonia şi succes în India.

Frame-urile reprezintă o tehnologie specifică documentelor HTML, cu ajutorul cărora ecranul activ al clientului Web utilizat este împărţit în mai multe zone independente, în fiecare dintre acestea fiind încărcat un document HTML diferit. Folosite cu precădere pentru formatarea paginilor la sfârşitul deceniului trecut, frame-urile au fost treptat abandonate în favoarea utilizării tabelelor de formatare, mai complicate, însă mai puţin vulnerabile la erori.
Astfel, s-a constatat că frame-urile au tendinţa de a fragmenta modelul mental al unui site pe care utilizatorii îl au în minte, cu efect direct în scăderea atenţiei şi creşterea confuziei acestora. În plus, browserele mai vechi de 1997 nu au posibilitatea să interpreteze documentele HTML care conţin frame-uri, aceşti utilizatori fiind astfel frustraţi de inabilitatea de a vizualiza informaţiile din site.
Există însă situaţii în care utilizarea acestei tehnologii duce la creşterea satisfacţiei vizitatorilor. Astfel, se pot utiliza frame-uri incluse în pagină (inline frame) pentru evidenţierea anumitor tipuri de informaţie61, sau pentru a se asigura menţinerea pe ecran a meniurilor de navigaţie atunci când utilizatorii părăsesc ecranul principal cu ajutorul barelor de scroll. De asemenea, frame-urile pot fi utilizate pentru a permite utilizatorilor să vizualizeze două pagini în paralel, în cazul în care comparaţia dintre acestea este informativă. Un studiu care a încercat să reliefeze preferinţa utilizatorilor pentru organizarea paginilor cu ajutorul frame-urilor sau a tabelelor de formatare a concluzionat că, fără a exista diferenţe calitative semnificative între cele două tehnologii în ceea ce priveşte perceperea sau asimilarea informaţiilor, ca şi viteza de navigaţie în site, există o percepţie favorabilă tabelelor de formatare, care sunt considerate mai prietenoase şi mai profesionale

În primul rând este important să se evite un efect de încărcare, de aglomeraţie în site, dat de utilizarea unui număr mare de imagini. De asemenea, este recomandabil ca aceste imagini să fie asociate şi relevante pentru informaţiile textuale prezentate în pagină. În sfârşit, impactul imaginilor va fi mult mai scăzut în cazul în care nu sunt vizualizate în ansamblul lor pe o singură pagină. Imaginile care ies din ecran îşi pierd într-o bună măsură eficienţa, iar cele pentru care utilizatorii sunt nevoiţi să folosească barele de scroll pentru a le vedea în totalitate au o şansă semnificativ mai mare decât restul imaginilor de a fi total ignorate de către utilizatori.
Utilizarea imaginilor în cadrul unui website poate fi mult mai eficientă atunci când se ţine seama de o serie de observaţii realizate în studiile privind interfaţa dintre om şi calculator. Astfel, s-a constatat că în anumite cazuri utilizatorii ignoră instinctual anumite imagini prezentate într-un website, la prima vizită pe o pagină aceştia concentrându-şi atenţia asupra textului şi ignorând mesajele în mai bine de 60% dintre cazuri57. În fapt, o bună parte dintre utilizatori nici măcar nu privesc la imagini decât începând de la a doua sau a treia vizită pe pagină. Acest efect s-a demonstrat că are cel mai puternic impact asupra eficienţei utilizării bannerelor în Internet. Acelaşi studiu a descoperit că, la o primă vizită pe o pagină, utilizatorii au privit în fapt către imaginile şi reclamele de tip icon numai într-o proporţie de 22%, 45% dintre ei au conştientizat existenţa bannerelor, în timp ce fotografiile din text au fost remarcate de 64% dintre ei.
De asemenea, s-a constatat că imaginile colorate sunt percepute mai frecvente şi sunt memorate mai uşor decât imaginile în alb şi negru. În ceea ce priveşte plasamentul în cadrul paginii, majoritatea se aşteaptă să găsească imagini de tip banner în partea superioară a ecranului activ. Pe de altă parte însă, s-a constatat că bannerele plasate în zone în care utilizatorii nu se aşteaptă să le găsească sunt vizualizate de către un procent mult mai mare de vizitatori, pentru că vizitatorii au tendinţa de a ignora zonele în care se aşteaptă să găsească reclame, concentrându-şi atenţia asupra zonelor care în mod tradiţional conţin informaţii. La fel de interesant este şi un studiu de utilitate care a scos în evidenţă faptul că bannerele grafice au fost conştientizate de către 58% dintre vizitări, în timp ce hiperlegăturile promoţionale sunt conştientizate de 94% dintre persoanele care folosesc Internetul58. De asemenea, s-a constatat că bannerele colorate intens şi cu o bogată paletă tind la rându-le să fie ignorate, cam în aceiaşi proporţie cu cele care utilizează o paletă mai restrânsă şi mai puţin saturată de culori. În fapt, un factor care creşte semnificativ percepţia mesajelor promoţionale în Internet este scopul pentru care utilizatorii vizualizează paginile. Astfel, atunci când acestea sunt vizitate la întâmplare există o probabilitate mult mai bună ca bannerele să fie percepute, decât în cazul în care sunt căutate anumite informaţii specifice. Un alt factor care duce la creşterea percepţiei mesajelor promoţionale este dat de dimensiunea acestora în comparaţie cu textul paginii59. În cazul în care imaginile şi textul sunt de aproximativ aceiaşi înălţime, utilizatorii îşi vor concentra atenţia asupra textului în 95% dintre cazuri.
De asemenea, nici utilizarea unor imagini animate nu este întotdeauna o soluţie pentru creşterea vizibilităţii. Astfel, un studiu realizat asupra graficelor şi bannerelor animate a concluzionat că animaţiile în pagina Web nu sunt reţinute mai des cu o frecvenţă semnificativă statistic decât cele similare, dar statice, în schimb animaţiile din pagină duc la o scădere a nivelului de percepţie a informaţiilor textuale

Felul în care este prezentat textul în paginile unui website poate avea un aspect hotărâtor în decizia vizitatorilor de a reveni sau de a cumpăra produsele oferite. Este recomandabilă utilizarea unui singur font în tot site-ul, iar dacă acest lucru nu este posibil, numărul de fonturi utilizate nu ar trebui sub nici un motiv să depăşească trei, în caz contrar generându-se un efect de confuzie şi dezordine printre utilizatori. În plus, la nivelul fiecărei pagini ar trebui făcut totul să se utilizeze un singur font, informaţiile de aceiaşi importanţă fiind reprezentate folosindu-se aceiaşi mărime a caracterelor şi aceiaşi culoare. De asemenea, este important să folosiţi un font larg răspândit, fondurile specifice sau create special pentru diferitele pagini neputând să fie interpretate pe echipamentele pe care acestea nu au fost instalate prealabil. Astfel, s-a constatat că cele mai utilizate fonturi sunt în general cele care realizează caracterele pe un spaţiu cubic, de 10, 12 sau 14 pixeli. Într-un studiu efectuat la o rezoluţie de 1024 x 768 de pixeli (utilizată de majoritatea utilizatorilor Internet în momentul de faţă), s-a constatat că nu există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte lizibilitatea şi asimilarea informaţiilor prezentate cu fonturile clasice Arial, Courier New, Georgia, Century Schoolbook, Tahoma Times New Roman şi Verdana52. Aceasta însă nu înseamnă neapărat că n-ar exista diferenţe obiective între acestea, din punct de vedere al utilizării lor în Internet. Astfel, studii de utilitate au demonstrat că Times New Roman şi Arial sunt citite mult mai rapid decât Courier New, Century Schoolbook şi Georgia, în special datorită faptului că sunt mult mai folosite, creierul uman fiind mai rapid în a recunoaşte forma literelor şi a cuvintelor. La nivelul unui document de 10 pagini, scris cu font de dimensiune 10, diferenţa a fost de până la 100 de secunde în favoarea Times New Roman. Pe de altă parte, din punctul de vedere al lizibilităţii, fonturile Arial şi Courier sunt considerate cele mai practice, Comic fiind cel mai greu lizibil în perspectiva utilizatorilor53. De asemenea, când se pune problema fontului preferat de către utilizatori, acelaşi studiu a ajuns la concluzia că Arial întruneşte cele mai multe voturi, urmat de Times New Roman şi Verdana, fonturile de dimensiunea 12 fiind preferate celor de dimensiunea 10. În Internet însă problema fonturilor folosite este ceva mai complexă, standardul HTML utilizând o altă dimensiune, care este adaptată la rezoluţia utilizatorului, fiind modificat proporţional cu aceasta. În general, pentru rezoluţia de 1024 x 768 dimensiunea HTML 1 este asimilată cu cea de 10 pixeli, 2 cu 12 pixeli, 3 cu 14 pixeli şi aşa mai departe. Textele ale căror caractere au o dimensiune mai mică de 10 pixeli ar trebui evitate, pentru că pe monitoarele cu o rezoluţie foarte mare acestea devin ilizibile.
Lungimea optimă a unui rând în Internet este dependentă de mai mulţi factori. Astfel, în general se recomandă rânduri cu o lungime de aproximativ 11 cuvinte, sau de 40 până la 60 de caractere, în locul celor lungi, care ocupă întregul ecran. Asta pentru că rândurile lungi necesită o mişcare oculară suplimentară, ceea ce creşte probabilitatea pierderii rândului curent de citire. De asemenea, studii de utilitate au scos în evidenţă faptul că liniile lungi sunt mai greu de citit şi de asimilat54.
În plus, eventualele imagini sau culori existente în fundalul paginilor Web pot cauza un efect negativ în ceea ce priveşte lizibilitatea şi asimilarea informaţiilor. Studiile au demonstrat că fundalurile simple duc la o viteză de regăsire a informaţiilor superioară, însă un element esenţial este contrastul dintre text şi fundal55. De asemenea, este de reţinut faptul că doar cele 24 de culori de bază sunt prezentate identic pentru toate echipamentele hardware (monitoarele, telefoanele mobile, PDA, etc.) care pot accesa aceste pagini Web, restul culorilor fiind uşor diferite de la caz la caz, motiv pentru care este recomandată testarea paginilor, în cazul utilizării fundalurilor colorate, pentru toate echipamentele hardware despre care se ştie că vor fi utilizate cu precădere pentru vizualizarea site-ului realizat. Acelaşi test a scos la lumină faptul că textele scrise cu caractere închise la culoare pe un fundal luminos sunt cu până la 26% mai lizibile decât cele scrise cu caractere luminoase pe un fundal întunecat. Pe de altă parte, prima variantă poate genera erori de redare pe anumite echipamente hardware, motiv pentru care este evitată în unele circumstanţe. Cele mai greu lizibile combinaţii de culori au fost determinate a fi cele din categoria caracterelor verzi pe fundal galben sau albastru, albe pe fundal roşu sau verde, respectiv gri pe albastru.
În jur de 8% dintre bărbaţi şi 0,5% în rândul femeilor au o problemă care îi împiedică să perceapă în mod corect culorile. La nivelul Internetului, în jur de 4% dintre utilizatori au o problemă legată de percepţia culorilor56. În general, este recomandabilă utilizarea unei combinaţii de culori care realizează un contrast puternic. Anumite combinaţii de culori frustrează utilizatorii şi fac textul virtual ilizibil pentru persoanele cu dizabilităţi în perceperea culorilor, pentru care diferenţele între roşu, verde, maro sau roz pot fi aproape imperceptibile.
În sfârşit, este util să evitaţi utilizarea textelor scrise exclusiv cu majuscule. În general, s-a constatat că utilizatorii au nevoie de o perioadă cu aproximativ 10% mai îndelungată decât în cazul textelor scrise cu minuscule pentru a le asimila, efortul fiind şi mai obositor pentru creier, obişnuit să perceapă formele cuvintelor scrise cu minuscule. În plus, textele scrise exclusiv cu majuscule sunt asimilate în Internet cu un discurs coleric şi agresiv.

Realizarea unei structuri de navigaţie în interiorul site-ului uşor de utilizat este probabil unul dintre elementele esenţiale în realizarea unei prezenţe în Internet de succes. Un utilizator confuz, care nu ştie cum a ajuns pe o anumită pagină şi nu ştie ce are de făcut pentru a-şi continua navigaţia ca să ajungă la informaţiile căutate este un utilizator frustrat, iar şansele ca el să cumpere din magazinul virtual respectiv, sau să se întoarcă pentru o vizită ulterioară sunt simţitor reduse. Este un fapt demonstrat că 58% dintre persoanele care navighează în Internet fac două sau mai multe erori de navigaţie în procesul de căutare a informaţiilor43. Mai mult, 68% dintre utilizatorii Internet afirmau că „în general nu reuşesc să identific informaţiile pe care le caut”44. Astfel, prima problemă este legată de orientare, mai exact de structura nefamiliară a meniurilor şi a modului de organizare a paginilor şi informaţiilor pe categorii şi subcategorii. Mai exact, există o indecizie legată de pagina care va fi vizualizată în momentul următor, pentru că există o incertitudine legată de localizarea informaţiilor căutate. Decizia în acest caz este direct legată de înţelegerea locului în care se află din perspectiva structurării site-ului, pentru ca apoi traseul de navigaţie optim să poată fi selectat. Această problemă este în general rezolvată prin adaptarea structurii site-ului la modelul mental pe care utilizatorul îl are despre acesta, model dedus prin realizarea unor studii de utilitate în momentul de concepere a site-ului. De asemenea, utilizarea de meniuri intuitive, cu subcategorii clare şi relevante reduce o serie dintre problemele de acest tip. Astfel, există studii care au reliefat că pe nivelurile trei şi patru din structura ierarhică a site-ului (pagini pentru care este nevoie de utilizarea a două sau trei hiperlegături pentru a putea fi vizualizate) 40% dintre utilizatori fac erori de navigare în cazul utilizării unor titluri ale submeniurilor intuitive, în timp ce procentul creşte la 69% în lipsa titlurilor45. Ca un avantaj suplimentar, textele citite din paragrafe sau pagini cu un titlu clar specificat sunt reţinute de către vizitatori cu o probabilitate aproximativ de două ori mai mare decât în cazul în care titlurile lipsesc. Utilizarea unor elemente grafice în navigaţie, de tipul codurilor de culoare, logo-uri şi bannere consistente la nivelul site-ului sau meniuri desfăşurate sunt de asemenea utile în reducerea dezorientării utilizatorilor.
O altă problemă frecventă legată de navigaţia în interiorul site-ului, având acelaşi efect de dezorientare în rândul vizitatorilor, poartă denumirea de „problema muzeului de artă”46 şi constă în dificultatea utilizatorilor de a memora structuri complexe, în care sunt bombardaţi cu un volum mare de informaţii mai mult sau mai puţin relevante, la fel ca un vizitator care intră într-un muzeu de artă şi care nu o să-şi poată reaminti decât o mică parte dintre capodoperele pe care le-a admirat. Problema este în general rezolvată prin reducerea nivelului de informaţii din fiecare pagină, ca şi prin îmbunătăţirea şi diversificarea structurii paginilor şi a site-ului în ansamblul său. De asemenea, existenţa unei hărţi a site-ului poate fi extrem de utilă în creşterea gradului de reamintire a informaţiilor47.
Structura de navigaţia la rându-i poate crea probleme de înţelegere utilizatorilor. După cum am arătat anterior, structurile de navigaţie dezvoltate în plan orizontal sunt mai uşor asimilate de către utilizatori decât cele dezvoltate în plan vertical. De asemenea, o structură ierarhică cu un număr mare de niveluri conduce la o improbabilitate crescută de regăsire a informaţiilor căutate, motiv pentru găsit un nivel optim pentru aceasta. Pe de altă parte, o astfel de structură cu un număr redus de niveluri, în cazul siturilor complexe, poate duce la o creştere masivă a numărului de hiperlegături de pe acelaşi nivel din structura de navigaţie, ceea ce duce din nou la probleme de regăsire a informaţiilor căutate. Astfel, se recomandă o optimizare a numărului de nivele, care ar trebui să se afle undeva între 3 şi 648. Astfel, un site cu o structură de navigaţie ce conţine16 pagini pe nivelul 2 şi 32 de pagini pe nivelul 3 conduce la o regăsire a informaţiilor căutate în rândul utilizatorilor de aproape două ori mai rapidă decât în cazul când respectivul site ar fi fost organizat folosindu-se 4 pagini pe nivelul 2, 8 pe nivelul 3 şi 32 de pagini pe nivelul 4.

Structura ierarhică de navigaţie ideală a unui site Felul în care sunt ordonate hiperlegăturile în cadrul unei structuri de navigaţie poate duce la creşterea sau scăderea timpului de căutare, şi în consecinţă a satisfacţiei, în rândul utilizatorilor site-ului. Astfel, s-a ajuns la concluzia ca timpul de căutare este mult mai redus atunci când gruparea hiperlegăturilor se realizează pe coloane şi nu pe rânduri50. În plus, performanţa este îmbunătăţită când fiecărui subgrup îi este atribuit un titlu specific. De asemenea, este preferabil ca toate hiperlegăturile să fie prezente de la început, în loc să apară sub formă expandabilă, fiind prezentate doar în momentul când este selectat titlul subcategoriei. Suplimentar, în urma studiilor de utilitate la nivelul magazinelor virtuale din Internet, s-a ajuns la concluzia că o combinaţie de legături în plan orizontal (care conduc utilizatorii pe pagini aflate pe acelaşi nivel ierarhic cu pagina iniţială), în plan orizontal superior (către pagini aflate pe un nivel ierarhic superior în structura de navigaţie a site-ului), respectiv către nivelul frunză (ultimul din structura ierarhică) în aceiaşi structura de navigaţie produc cel mai înalt nivel de regăsire a informaţiilor printre utilizatori. Corespunzător, structurile de navigaţie care permit exclusiv trecerea de pe un nivel ierarhic pe cel imediat succesiv sau precedent sunt percepute de utilizatori ca cel mai dificil de navigat

O primă observaţie ar fi că vizitatorii fac mai puţine erori de navigaţie în site şi găsesc mai rapid informaţiile căutate dacă structura meniurilor este dezvoltată mai degrabă în plan orizontal decât în plan vertical. De asemenea, informaţiile aflate în planul principal al meniului sunt mult mai uşor regăsite de către utilizatori decât cele aflate în submeniuri40.
De asemenea, este foarte utilă crearea unei modalităţi de orientare în cadrul site-ului pentru utilizatori, reducând sentimentul de confuzie care poate duce la scăderea satisfacţiei în procesul de vizitare. Astfel, meniurile desfăşurate de tipul Home>Produse>Televizoare>Sony, afişate într-un loc vizibil din pagină, reprezintă o soluţie apreciată de utilizatori pentru crearea unui sentiment de organizare pentru vizitatori, contribuind în acelaşi timp la reducerea timpului dedicat căutării.
O altă preferinţa a utilizatorilor în ceea ce priveşte structura meniurilor este dată de faptul că aceştia preferă structurarea pe baza unor cuvinte cheie categoriale unei structurări prin simpla folosire a unor cifre sau numere42. O hartă a site-ului realizată pe criterii alfabetice de exemplu este mult mai greu de navigat decât o hartă realizată pornindu-se de la structura ierarhică a meniurilor, pentru că utilizatorii sunt nevoiţi să ghicească titlul propus de cei care au creat site-ul pentru pagina care conţine informaţiile căutate de ei. De asemenea, s-a constatat că atâta timp cât gruparea se face într-o manieră intuitivă, numărul efectiv de legături corespunzător fiecărei categorii poate să fie suficient de mare fără a afecta timpul de regăsire al informaţiilor de către utilizatori.

Hiperlegăturile reprezintă o asociere între un text sau o imagine (vizibile pe ecran) şi un URL, cu ajutorul cărora pot fi accesate intuitiv diversele resurse disponibile în Internet, în general fiind vorba despre documente HTML. Există câteva recomandări generate de studiile de utilitate în ceea ce priveşte structura acestora, astfel încât vizitatorii să aibă o experienţă cât mai plăcută în paginile site-ului.
Principalele trei reguli pe care textul hiperlegăturilor ar trebui să-l respecte au fost enunţate astfel39:
1. Textul hiperlegăturilor trebuie să aibă sens în text şi în afara hiperlegături. Nu trebuie introdus doar pentru a facilita asocierea URL-ului.
2. Textul trebuie să fie sugestiv în ceea ce priveşte destinaţia.
3. Textul nu trebuie să facă referire directă la procesul de hiperlegătură (exemplu negativ: >>>apasă aici<<<).
Dincolo de aceste reguli, considerate minime pentru realizarea unei hiperlegături intuitive şi uşor identificabile pentru utilizatori, mai există o serie de recomandări, una dintre cele mai importante fiind legată de utilizarea textelor cu minuscule, ca şi utilizarea URL-urilor în mod consistent (chiar dacă site-ul Facultăţii de Marketing poate fi apelat utilizându-se o serie de alias-uri, URL-urile ar trebui realizate exclusiv pe baza adresei principale, www.marketing.ase.ro). Pe lângă posibila confuzie creată în rândul utilizatorilor, browserele menţin o evidenţă a paginilor vizitate recent – aşa-numita History – pentru a optimiza timpul de acces şi a informa utilizatorii că au fost de curând pe pagina respectivă. Însă atunci când referinţele nu sunt utilizate în mod consistent, browserele nu pot oferi această informaţie. Din aceiaşi perspectivă şi pentru a nu solicita în mod suplimentar atenţia utilizatorilor, este preferabil ca hiperlegăturile, inclusiv cele active şi cele vizitate, să folosească culorile standard.
Utilizarea imaginilor pentru crearea hiperlegăturilor este utilă într-o serie de circumstanţe, în special în cazul bannerelor şi al reclamelor incluse în pagini, ca şi pentru imagini de tip icon şi butoane. Cu toate acestea, există o serie de probleme, incluzând faptul că imaginile nu se modifică pentru a indica o pagină vizitată anterior, vizualizate la rezoluţii extrem de mari textul lor poate deveni ininteligibil, iar în cazul utilizatorilor care navighează Internetul având selectată opţiunea de ignorare a pozelor (nu puţini, în special aceia cu o lungime de bandă redusă), hiperlegăturile bazate pe imagini sunt inutilizabile. În plus, hiperlegăturile bazate pe imagini sunt mult mai greu sesizabile de către vizitatori decât cele bazate pe text (distincţia dintre imaginile normale şi cele care au asociate URL-uri este dificil de observat).

Organizarea informaţiilor în interiorul site-ului este vitală pentru utilitatea acestuia din perspectiva vizitatorilor. Astfel, un studiu realizat de Morkes şi Nielsen (1997) a reliefat ca „un website este apreciat atunci când informaţiile sunt prezentate concis (58% dintre utilizatori), într-o formă simplă şi inteligibilă (47% dintre utilizatori), respectiv scrise într-o manieră obiectivă şi nu promoţională (45% dintre utilizatori)”35. Asta pentru că un utilizator tipic din Internet are tendinţa de a trece rapid de la o pagină la alta, încercând să găsească uşor informaţiile relevante, astfel încât textul paginilor este în mod ideal succint, incluzând o singură idee importantă per paragraf, eventual scoasă în evidenţă printr-o tehnică vizuală.
Un alt element important în realizarea unei pagini de succes este reprezentat de modul de concepţie al paginii. În general, se utilizează o analogie cu o pagină de ziar, în sensul că informaţiile relevante sunt puse la începutul paginii, sau pe prima pagină în cazul în care acestea sunt organizate în mai multe subpagini sau capitole. Astfel, utilizatorii pot decide rapid dacă sunt interesaţi sau nu de conţinutul informaţional al respectivei pagini. De asemenea, este utilă introducerea de separatori grafici pentru a distinge între diferitele secţiuni ale textului – cum ar fi coloanele, subcapitolele, sau secţiunile paginii care sunt distincte din punct de vedere logic. În plus, s-a constatat că utilizatorii regăsesc cu dificultate informaţiile în pagini extrem de lungi, practica generală în Internet fiind realizarea de pagini de cel mult 10 ecrane. În general, dacă se constată că paginile depăşesc această limită, este utilă separarea conţinutului în mai multe pagini, prevăzute cu elemente de navigaţie de tip „Pagina următoare”, „Pagina anterioră” şi „Cuprins” pentru o navigaţie facilă şi pentru a da utilizatorului sentimentul că structura prezentată fizic pe mai multe pagini este unitară din punct de vedere logic. De asemenea, paginile extrem de lungi pot fi prezentate mai succint prin renunţarea la o serie de detalii neesenţiale, în anumite cazuri putându-se opta pentru înlocuirea acestora cu hiperlegături către alte pagini, în care secţiunile scoase sau scurtate sunt explicate pe larg. Comunicarea trebuie să fie cât mai fluidă şi mai simplă, pentru a fi pe înţelesul cât mai multor utilizatori, aceştia dorind să asimileze informaţiile rapid şi cu efort minim. Autopromovarea sau construcţiile verbale argotice sau din jargon au un efect detrimental asupra clarităţii şi utilităţii percepute a paginii realizate. De asemenea, este util ca fiecare pagină a site-ului să fie prevăzută cu un titlu intuitiv şi clar, ca un element suplimentar de identificare a informaţiilor pe care le conţine.
De asemenea, utilizatorii sunt obişnuiţi să regăsească informaţiile utile în anumite secţiuni ale paginii36. Astfel, elementele care ţin de navigaţia în interiorul site-ului sunt căutate de regulă în zona din stânga sau de sus a paginii, în timp ce hiperlegăturile către pagini din afara site-ului sunt de regulă plasate în partea dreaptă sau în partea de jos a paginii. Motorul de căutare intern al site-ului este de regulă căutat fie în partea din dreapta sus, fie în stânga paginii, la jumătatea acesteia. De asemenea, bannerele ar trebui plasate în partea de sus, coşul de cumpărături în cazul magazinelor virtuale sunt de asemenea căutate în colţul din dreapta sus al paginii, în timp ce conţinutul informaţional al paginii ar trebui plasat în zona centrală, pentru a-i asigura o vizibilitate maximă.
De asemenea, atunci când este concepută o pagină trebuie avut în vedere faptul că utilizatorii adeseori pierd informaţii utile pentru simplu motiv că nu le văd. Asta pentru că adesea uită sau nu sunt dispuşi să facă efortul de a folosi bara de scroll de pe pagină şi astfel nu ajung la informaţiile aflate în afara ecranului principal (cel afişat în browser atunci când este accesată o pagină Web). Pentru a evita această problemă, informaţiile vitale din pagină ar trebui să se încadreze într-o rezoluţie de cel puţin 800 x 600, sau mai exact un chenar cu laturile de 750 x 425 de pixeli, restul spaţiului fiind utilizat de meniurile şi butoanele din interfaţa browserelor. În acest moment, majoritatea utilizatorilor Internet utilizează o rezoluţie de 1024 x 768 (40,5%), însă există şi un procent semnificativ de utilizatori cu o rezoluţie de 800 x 600 (22,5). De asemenea, există în continuare un procent de 2% dintre utilizatori care vizualizează paginile din Internet pe monitoare cu rezoluţie de doar 640 x 480, în timp ce 10% au rezoluţii de 1280 x 1024 sau mai mari. În plus, atunci când utilizatorii folosesc barele de scroll pentru a ajunge în diferite secţiuni ale paginii, nu se aşteaptă să găsească informaţii esenţiale, motiv pentru care atenţia lor este mai redusă.
Un alt aspect ce duce la creşterea utilităţii paginilor Web este dat de hiperlegăturile externe însoţite de texte explicative, considerate mult mai potrivite de către vizitatori37. Astfel de hiperlegături sunt percepute de vizitatori ca uşor de utilizat, inteligibile, plăcute vizual şi profesionale. Oricum, atunci când aceste explicaţii depăşesc trei rânduri ele devin obositoare pentru utilizatori, mai greu inteligibile şi, per ansamblu, mai puţin satisfăcătoare. Utilizatorii preferă textele explicative pentru că în foarte multe cazuri acestea oferă informaţii utile pentru ceea ce caută ei în Internet. În cazul unor hiperlegături externe care nu oferă decât textul hiperlegăturii, utilizatorii au senzaţia unei „sărituri oarbe”, fără să ştie ce anume îi aşteaptă la celălalt capăt al hiperlegăturii.
În cazul în care se doreşte realizarea unei liste de hiperlegături, studiile de utilitate au evidenţiat că cea mai bună metodă de realizarea a acestora este prin liste nenumerotate (bulleted lists)38. De asemenea, în lipsa simbolurilor grafice de delimitare a listelor, se poate apela la spaţii între rânduri. Astfel, acelaşi studiu arată ca o listă nenumerotată este percepută şi analizată de către vizitatori cu până la 25% mai rapid decât în cazul unei liste continue.