Cyber Marketing si Marketing Internet

Moda (lat. modus, “manieră”) constituie un ansamblu de comportamente şi opinii colective dintr-o anume cultură care arată preferinţa temporară a acesteia pentru anumite practici ale vieţii sociale din diverse domenii: vestimentaţie, coafură, lectură, alimentaţie etc. (Dicţionar de sociologie)
Gabriel de Tarde (Les lois de l’imitation, 1890) considera moda ca o formă a imitaţiei contemporanilor, spre deosebire de cutume, care reprezintă o formă de imitaţie a predecesorilor. În acest sens, se diferenţiază societatea modei, care implică fluctuaţii, de societatea cutumei, care este una conservatoare. Moda are o dublă funcţie (Cf. H. Spencer şi G. Simmel), putându-se identifica o tendinţă de uniformizare şi una de diferenţiere. Clasele sociale inferioare preiau semnele distinctive ale claselor sociale superioare, care se văd astfel constrânse la a căuta noi semne de demarcaţie şi deci de diferenţiere. Aşadar moda este un fenomen social dinamic.
Ca participanţi la societatea contemporană, suntem în mod continuu invadaţi de diverse forme ale modei, dar o teoretizare a esenţei modei nu există. Deşi analiza modei reprezintă o problemă centrală a sociologiei, întrucât reflectă relaţia dintre individ şi societate, studiile pe această tematică sunt extrem de puţine. De aici paradoxul: moda apare ca un praxis hipertrofiat (cronica modei), dar cu o reală sărăcie teoretică – aproape completa absenţă a preocupării teoretice. Dintre studiile care vizează moda, se pot cita: monografii ale unor personalităţi care au marcat evoluţia modei (Coco Chanel, Madonna, Marilyn Monroe), statistici ale produselor utilizate (evidenţierea unui trend – “Anul acesta se poartă verdele deschis şi rozul”), istorii ale costumelor.
Moda a fost studiată şi analizată, diacronic sau sincronic, în cadrul mai larg al unei anumite culturi, ca element constitutiv al acesteia. Într-adevăr, caracterul temporal şi punctual al modei este una dintre trăsăturile definitorii ale acesteia, dar, aşa cum remarcă R. Barthes în Système de la mode, moda este un limbaj cu propriile sale reguli şi structuri şi trebuie interpretată pe baza formelor sale specifice. Barthes consideră că pentru orice obiect de modă (rochie, costum, cravată) există trei structuri diferite: una tehnică, o alta iconică şi o a treia verbală (Barthes, 1983: 5). Structura tehnică este obiectul însuşi, structura iconică este constituită din orice fotografie, desen sau imagine a obiectului respectiv, iar structura verbală constă în descrierea scrisă sau vorbită a obiectului. Aşadar, “limbajul modei” este în mod esenţial traducerea structurii tehnice în structură verbală, adică în cuvintele utilizate pentru a descrie obiectele modei.
Moda este o instituţie, o realitate socio-istorică specifică modernităţii. Moda ca semn social (de exemplu al unei profesii, al unui statut social) este redată de evoluţia de la funcţional la emblematic a unor obiecte vestimentare: jeanşii, care iniţial erau specifici cowboy-ilor, au fost preluaţi ulterior de fiii unor bogătaşi.
Moda poate fi considerată şi ca o negare a tradiţiei (vezi respingerea normelor vestimentare de către adepţii modei punk – contra-imitaţie) sau ca celebrare în prezent – narcisism contemporan. Moda a fost definită ca seducţia şi efemerul societăţii, transformate în secolul nostru într-un principiu de organizare a vieţii colective. Edgar Morin considera că moda propagată prin mass-media te face să trăieşti prin procură imaginară.
Moda oferă o viziune centrifugă asupra societăţii (pe categorii de vârstă, clasă socială, profesie, sex), dar şi centripetă (are rol coeziv).
Moda nu vizează exclusiv vestimentaţia, ci întregul aspect al individului, astfel încât coafura şi silueta sunt şi ele supuse regulilor modei. În anii ’20 ai secolului trecut, de exemplu, apare “silueta modernistă” – silueta feminină subţire şi funcţională, eliberată de corset (S. Connor), în anii ’50-’60 idealul corpului feminin era reprezentat de forme şi rotunjimi, iar la sfârşitul secolului se revine la o siluetă extrem de subţire, aproape lipsită de forme. S-a ajuns astăzi la un ideal de frumuseţe feminină care presupune un corp nu numai foarte slab (asemenea corpului băieţilor de 13-14 ani), ci şi ferm, “supus”, cu contururi bine definite şi o musculatură lucrată îndelung. Acest corp presupune exerciţii fizice intense şi regulate şi o dietă bine controlată; dar idealul este greu de atins şi de aceea s-a ajuns la excese şi chiar la patologic (acele “eating disorders” ca bulimia, anorexia, obezitatea, din ce în ce mai des întâlnite, care au în spate serioase probleme psihologice). Corpul feminin este ceea ce a fost denumit “trup docil” (vezi spaima de nesupunere a propriului corp, de izbucniri incontrolabile, prezentă în mărturiile celor care suferă de tulburări ale regimului alimentar, ca şi în producţii cinematografice care aparent nu au legătură cu alimentaţia: Alien), supus unui regim dur, cel mai adesea tiranic, din dorinţa de conformare cu normele sociale. Această continuă (uneori obsesivă) preocupare pentru aspectul corporal funcţionează, în general, ca parte componentă a mecanismului normalizator al puterii şi, în particular, ca modalitate de reproducere a relaţiilor de gen (Susan Bordo, 1995: 469).
Corelată celebrării prezentului, febrei schimbării perpetue, juisării private a consumului, “societatea modei” (G. Lipovetsky) înseamnă nu doar frivolitate, spirală individualistă, seducţie generalizată, ci şi toleranţă, mobilitate a opiniilor care, “adecvat exploatate, pot răspunde provocărilor viitorului” (Cf. G. Lipovetsky, 1987: 17)

Mitul funcţionalist – virtualitate a unei lumi complet funcţionale, în care fiecare obiect tehnic este deja un indice.
Efect al Naturii – se observă tendinţa vidului, a golului: pereţii goi înseamnă cultură şi belşug. Un anumit bibelou este valorizat prin crearea unui gol în jurul lui. Apare în acest fel o inversiune a conotaţiei tradiţionale care privilegia substanţele pline, a căror valoare consta în acumulare şi ostentaţie naivă.
Funcţionalul nu mai reprezintă acel ceva adaptat la un anume scop, ci acel ceva adaptat la o ordine sau la un sistem. Coerenţa sistemului funcţional al obiectelor este dată de faptul ca acestea nu mai au valoare proprie, ci o funcţie universală a semnelor. Ordinea Naturii (funcţie primară, pulsine, relaţie simbolică) este prezentă pretutindeni, dar este prezentă exclusiv ca semn. În acelaşi timp, relaţia simbolică dispare, iar ceea ce transpare prin semn este o natură continuu stăpânită, care trece la cultură prin intermediul semnului; este o natură sistematizată: o naturalitate sau o culturalitate. Această naturalitate reprezintă corolarul oricărei funcţionalităţi.

În primul rând este important să se evite un efect de încărcare, de aglomeraţie în site, dat de utilizarea unui număr mare de imagini. De asemenea, este recomandabil ca aceste imagini să fie asociate şi relevante pentru informaţiile textuale prezentate în pagină. În sfârşit, impactul imaginilor va fi mult mai scăzut în cazul în care nu sunt vizualizate în ansamblul lor pe o singură pagină. Imaginile care ies din ecran îşi pierd într-o bună măsură eficienţa, iar cele pentru care utilizatorii sunt nevoiţi să folosească barele de scroll pentru a le vedea în totalitate au o şansă semnificativ mai mare decât restul imaginilor de a fi total ignorate de către utilizatori.
Utilizarea imaginilor în cadrul unui website poate fi mult mai eficientă atunci când se ţine seama de o serie de observaţii realizate în studiile privind interfaţa dintre om şi calculator. Astfel, s-a constatat că în anumite cazuri utilizatorii ignoră instinctual anumite imagini prezentate într-un website, la prima vizită pe o pagină aceştia concentrându-şi atenţia asupra textului şi ignorând mesajele în mai bine de 60% dintre cazuri57. În fapt, o bună parte dintre utilizatori nici măcar nu privesc la imagini decât începând de la a doua sau a treia vizită pe pagină. Acest efect s-a demonstrat că are cel mai puternic impact asupra eficienţei utilizării bannerelor în Internet. Acelaşi studiu a descoperit că, la o primă vizită pe o pagină, utilizatorii au privit în fapt către imaginile şi reclamele de tip icon numai într-o proporţie de 22%, 45% dintre ei au conştientizat existenţa bannerelor, în timp ce fotografiile din text au fost remarcate de 64% dintre ei.
De asemenea, s-a constatat că imaginile colorate sunt percepute mai frecvente şi sunt memorate mai uşor decât imaginile în alb şi negru. În ceea ce priveşte plasamentul în cadrul paginii, majoritatea se aşteaptă să găsească imagini de tip banner în partea superioară a ecranului activ. Pe de altă parte însă, s-a constatat că bannerele plasate în zone în care utilizatorii nu se aşteaptă să le găsească sunt vizualizate de către un procent mult mai mare de vizitatori, pentru că vizitatorii au tendinţa de a ignora zonele în care se aşteaptă să găsească reclame, concentrându-şi atenţia asupra zonelor care în mod tradiţional conţin informaţii. La fel de interesant este şi un studiu de utilitate care a scos în evidenţă faptul că bannerele grafice au fost conştientizate de către 58% dintre vizitări, în timp ce hiperlegăturile promoţionale sunt conştientizate de 94% dintre persoanele care folosesc Internetul58. De asemenea, s-a constatat că bannerele colorate intens şi cu o bogată paletă tind la rându-le să fie ignorate, cam în aceiaşi proporţie cu cele care utilizează o paletă mai restrânsă şi mai puţin saturată de culori. În fapt, un factor care creşte semnificativ percepţia mesajelor promoţionale în Internet este scopul pentru care utilizatorii vizualizează paginile. Astfel, atunci când acestea sunt vizitate la întâmplare există o probabilitate mult mai bună ca bannerele să fie percepute, decât în cazul în care sunt căutate anumite informaţii specifice. Un alt factor care duce la creşterea percepţiei mesajelor promoţionale este dat de dimensiunea acestora în comparaţie cu textul paginii59. În cazul în care imaginile şi textul sunt de aproximativ aceiaşi înălţime, utilizatorii îşi vor concentra atenţia asupra textului în 95% dintre cazuri.
De asemenea, nici utilizarea unor imagini animate nu este întotdeauna o soluţie pentru creşterea vizibilităţii. Astfel, un studiu realizat asupra graficelor şi bannerelor animate a concluzionat că animaţiile în pagina Web nu sunt reţinute mai des cu o frecvenţă semnificativă statistic decât cele similare, dar statice, în schimb animaţiile din pagină duc la o scădere a nivelului de percepţie a informaţiilor textuale

Există o serie de probleme care se impun a fi luate în considerare atunci când o firmă îşi proiectează prezenţa pe Web:
• autentificarea şi siguranţa tranzacţiilor;
• securitatea site-ului;
• intimitatea;
• codificarea;
• verificarea identităţii. Autentificarea şi siguranţa în tranzacţii
Desfăşurarea activităţii de marketing prin intermediul Web-ului presupune implicarea într-o serie de probleme legate de autentificare, cum ar fi autentificarea:
• datelor;
• persoanelor;
• produselor;
• tranzacţiilor.
La fel ca în cazul tranzacţiilor încheiate prin poştă, telefon sau prin prezenţă ambelor părţi la faţa locului, tranzacţiile desfăşurate prin intermediul Internetului nu vor fi niciodată perfect sigure, dar unele precauţii pot duce la reducerea riscurilor până la un nivel rezonabil.
Tranzacţiile sigure – prin intermediul cărţilor de credit, achiziţionarea simbolurilor de bani virtuali, înfiinţarea de conturi, etc. – reprezintă o arie aflată în creştere pentru afacerile desfăşurate pe Web.
Iată câteva soluţii curente la problemele de securitate:
• crearea unui cont - în acest caz consumatorul sau firma parteneră încheie o serie de aranjamente off-line pentru efectuarea plăţilor ( prin telefon, mail, fax, etc.) prin intermediul unei cărţi de credit sau prin înfiinţarea unei linii de credit. Comenzile pot fi date apoi utilizând formulare aflate pe paginile Web sau prin e-mail:
• achiziţionarea de valută virtuală - sistemul implică achiziţionarea simbolurilor de bani virtuali pentru a fi folosiţi la efectuarea plăţilor către firmele care acceptă această formă de plată. Deşi mai flexibil (sistemul) decât crearea unui cont, există totuşi o problemă legată de securitatea codurilor transmise de-a lungul Internetului, precum şi numărul limitat al firmelor care folosesc acest sistem.
E-mail codificat - în acest caz mesajul este codificat şi transmis utilizând una dintre următoarele: Secura MIME mail, codificarea PGP, HTTP, Secure Sickets Layer, astfel încât o firmă să-şi poată aplicaţii transmite, în condiţii de securitate, cartea de credit sau alte date senzitive direct către firma parteneră prin Internet.
Securitatea site-ului
Majoritatea firmelor sunt îngrijorate privitor la faptul ca cineva străin să poate să obţină de pe site-ul lor informaţii aferente tranzacţiilor, să pătrundă şi să schimbe datele sau chiar să le distrugă. În majoritatea cazurilor aceste îngrijorări pot fi înlăturate prin metodele existente:
♦ Firewall ( zid de foc) - un firewall constă într-o combinaţie a hardware-lui cu software-ul şi asigură doar intrarea autorizată în sistem. Crearea unui firewall este un proces foarte sofisticat şi de obicei este întreprins doar de marile firme care au servere proxy dedicate.
♦ Computer Emergency Response Team CERT) are un rol cheie pentru securitatea
Internet-ului, care a evidenţiat cât de vulnerabil este Net-ul. CERT-ul furnizează 24 de ore din 24 asistenţă tehnică pentru a răspunde la incidentele de securitate, precum şi diverse informaţii, liste de discuţii, documente, sesiuni de instruire. O parte a documentaţiei CERT poate fi accesată la : http://www.cert.org/.
♦ Criptarea - criptarea este un proces prin intermediul căruia are loc codificarea materialului astfel încât informaţia să devină relativ inaccesibilă. Acum sunt disponibile metode de criptare pentru spargerea cărora unui calculator i-ar trebui 100 de ani pentru a încerca toate variantele posibile. Procesul de criptare începe prin codificarea mesajului sau a fişierului care urmează a fi transmis folosind o cheie sau un algoritm. Mesajul astfel codificat este apoi trimis pe Internet. Destinatarul utilizează apoi un software de decriptare, folosind cheia mesajului. Materialul este astfel reprocesat în forma sa originală.

1. Oferirea unui serviciu
Pentru a atrage noi vizitatori şi pentru a menţine revizitări repetate, trebuie oferit un serviciu. Cel mai bun mod de a asigura succesul pretinde să fie incluse toate informaţiile de care are nevoie vizitatorul, informaţii care trebuie să fie actualizate la timp pentru a-l face să revină. De asemenea este nevoie şi de un site bine proiectat care să ofere posibilitatea de acţionare rapidă pentru ca vizitatorii să nu fie descurajaţi de viteza redusă de încărcare a site-ului.
2. Informarea la timp
Pentru a te asigura că vizitatorii se opresc regulat la site-ul tău , trebuie să incluzi informaţii actualizate despre produsele şi serviciile tale sau informaţii care le-ar putea fi folositoare. Informarea clienţilor Internet la timpul oportun poate fi un avantaj concurenţial foarte mare.
3.4.3. Feed back
Site-ul trebuie menţinut interactiv iar vizitatorii trebuie încurajaţi să realizeze feedback prin exprimarea opiniei despre serviciul sau produsul respectiv, încurajaţi chiar şi pentru simplu fapt de a semna în cartea de oaspeţi sau furnizarea de noi informaţii.
4. Cerinţe globale
Marketerul trebuie să se asigure că furnizează informaţii relevante pentru audienţa globală. El trebuie să se gândească la cum pot diferi necesităţile unui client local de cele ale altor vizitatori de pe alte continente. Aceasta poate fi la fel de simplu ca includerea informaţiilor la distribuitorul mondial sau realizarea de pagini traduse în diferite limbi.
5. Adâncimea informaţiei
Marketerul trebuie să se asigure că site-ul se caracterizează printr-o suficientă adâncime a informaţiei. Dacă realizează un echivalent al catalogului de produse nu trebuie să fie surprins dacă utilizatorii nu-l vizitează regulat. Vizitatorii vor aprecia orice valoare adăugată şi orice informaţie suplimentară.
6. Integrearea marketingului pe Internet
Aşa cum s-a mai menţionat efortul şi bugetul de marketing pentru site-ul Web trebuie integrate în cadrul marketingului general al firmei. În cazul unei firme mari, aceasta trebuie să se asigure că toţi cei din departamentul de marketing ştiu despre site-ul Web şi cunosc modul lui de funcţionare. În cazul unei firme mici, va fi folositor ca sarcinile de marketing - cele de marketing tradiţional şi cele de marketing online – să fie incluse împreună într-o agendă a activităţii, a costurilor şi rezultatelor.
7. Participarea pe Internet
Una dintre cele mai bune forme de marketing este să ieşi şi să fii auzit. Pe Internet, aceasta înseamnă să participi la grupurile de discuţii, să răspunzi la mesajele prin poştă electronică şi să te asiguri că site-ul este actualizat.
8. Design impecabil
Designul “impecabil” presupune ca pagina Web să fie ordonată dar mai ales să nu conţină prea multe fişiere de imagini mari care să se ruleze într-un timp lung. De exemplu, dacă se fac eforturi pentru a crea un site bogat s-ar putea să eşueze datorită prea multor grafice care durează minute în şir pentru a fi derulate sau copiate. Aici este momentul în care trebuie realizat echilibrul între munca de creaţie şi cea de marketing.
9.Considerarea tuturor opţiunilor
Fereastra principală a companiei va fi site-ul Web, totuşi nu trebuie neglijate şi celelalte posibilităţi Internet pentru a promova compania şi calităţile ei.
10. Precauţie, securitate şi obiceiuri
Internetul şi Web-ul sunt atât de noi multor firme, încât acestea au doar o idee vagă asupra bunelor practici şi căilor de urmat pentru a evita neplăcerile pe Internet. Ceea ce se cere este o oarecare precauţie şi cunoaşterea culturii Internetului.
11. Politicile acceptabile de utilizare
Majoritatea reţelelor conectate la Internet sunt guvernate de aşa numitele politici acceptabile de utilizare (PAU). Utilizatorii, mari şi mici, trebuie să respecte aceste politici.
Practic, aproape toate reţelele interzic publicitatea nesolicitată şi spamming-ul. Termenul de spamming se referă, în jargonul Internetului, la trimiterea de e-mail nesolicitat către grupuri mari de utilizatori sau a mesajelor într-un număr mare de grupuri de discuţii. Aceasta , însă, nu constituie interzicerea completă a publicităţii, ci doar faptul că o firmă nu-şi poate face publicitate nesolicitată. Această prohibiţie a publicităţii nesolicitate face din paginile Web o modalitate ideală pentru publicitate- fiecare vizită către pagina unei firme fiind “solicitată” de către vizitator.
În media tradiţională, publicitate se face oriunde – la TV, în ziare, pe autobuze, prin telefon,etc. Pe Internet, însă, publicitatea deranjantă este interzisă prin PAU şi nu este agreată de către cetăţenii reţelei – potenţialii clienţi ai unei firme.
Activităţile de marketing, pe de altă parte, se pot desfăşura prin câştigarea de vizibilitate. Site-ul Web este sediul virtual al unei firme unde aceasta poate să-şi vândă produsele şi serviciile. Trucul constă în a-i determina pe navigatori să viziteze pagina firmei. Proiectarea paginii astfel încât să fie interesantă şi uşor de găsit este cea mai bună publicitate pe Internet.
12. Securitatea