Naturalitate şi funcţionalitate


Mitul funcţionalist – virtualitate a unei lumi complet funcţionale, în care fiecare obiect tehnic este deja un indice.
Efect al Naturii – se observă tendinţa vidului, a golului: pereţii goi înseamnă cultură şi belşug. Un anumit bibelou este valorizat prin crearea unui gol în jurul lui. Apare în acest fel o inversiune a conotaţiei tradiţionale care privilegia substanţele pline, a căror valoare consta în acumulare şi ostentaţie naivă.
Funcţionalul nu mai reprezintă acel ceva adaptat la un anume scop, ci acel ceva adaptat la o ordine sau la un sistem. Coerenţa sistemului funcţional al obiectelor este dată de faptul ca acestea nu mai au valoare proprie, ci o funcţie universală a semnelor. Ordinea Naturii (funcţie primară, pulsine, relaţie simbolică) este prezentă pretutindeni, dar este prezentă exclusiv ca semn. În acelaşi timp, relaţia simbolică dispare, iar ceea ce transpare prin semn este o natură continuu stăpânită, care trece la cultură prin intermediul semnului; este o natură sistematizată: o naturalitate sau o culturalitate. Această naturalitate reprezintă corolarul oricărei funcţionalităţi.

0 comments: